Crima Organizată în Italia și Cosa Nostra

Nouă mafie italiană

În anii '40 şi '50, mafia nu era ostentativă şi nu poseda bogăţii mari, controlul său asupra teritoriului se exercita, într-un fel, la lumina zilei, acceptat de lume, pentru care apartenenţa la mafie era sinonimă cu apartenenţa la Sicilia. Nu se poate spune că dispăruse cu totul acea atitudine care vedea în fenomenul mafiot expresia unui sistem de valori pozitive cum ar fi „sensul onoare (...) intoleranţa faţă de orice tip de abuz de putere (...) generozitatea care ţine piept celui puternic dar care este îngăduitoare cu cel slab, fidelitatea în prietenie” .În anii '70, mafia controla deja o mare parte a pieţei internaţionale de droguri, cu o cifră de afaceri de multe mii de miliarde de lire, şi devenise „întreprinzătoare”, potrivit definiţiei lui Pino Arlacchi.Astăzi politicienii care sunt suspectaţi de prietenii cu mafia sunt marginalizaţi, iar în unele cazuri sunt obiectul unor anchete, legea tăcerii-omerta- care în trecut îi proteja pe mafioţi s-a deteriorat, „coabitarea” intre stat si mafie se transformă tot mai des în război deschis, iar mafia este declarată în sentinţa din 1986 drept „o foarte periculoasa asociaţie criminală care, prin violenţă şi intimidare, a semănat şi seamănă moarte şi teroare” .

Specialiştii în istoria mafiei sunt de acord în a stabili două faze principale în evoluţia activităţilor acesteia: transformarea mafiei agricole în mafie urbană (între sfârşitul anilor '50 şi începutul anilor '60) şi pătrunderea pe piaţa mondială de stupefiante în anii '70.

Comerţul transatlantic este o vocaţie naturală a Sicilie. Între 1900 şi 1914 emigrează în Statele Unite peste 800.000 de sicilieni, deci mafia nu are dificultăţi în a-şi găsi în SUA asociaţi şi parteneri pentru traficul său, cu atât mai mult cu cât printre emigranţi sunt mulţi urmăriţi de poliţie, căutaţi de justiţie pentru diferite delicte.

Până la sfârşitul anilor '60 rolul mafiei în comerţul mondial de droguri, după cum rezultă din ancheta lui McClennan Commitee este secundar deoarece materia primă (opiumul) provenind din Orient este prelucrată de Franţa (comerţ condus de familiile din Marsilia), triată în Sicilia şi apoi trimisă în Statele Unite . Mafia se eliberează de dependenţa faţă de familiile din Marsilia spre jumătatea anilor '70, când instalează lângă Palermo patru laboratoare pentru rafinarea drogurilor. Având o producţie anuală de peste 4 tone de heroină pură, reprezentând 30 % din necesarul pieţei americane, devine principalul exportator de droguri din Europa. Profitul mediu anual a fost evaluat ca fiind de aproximativ 700-800 miliarde de lire. Familiile care coordonează traficul sunt Spatola-Inzerillo, Gambino, Bontate şi Badalamenti. Acest salt al mafiei ce a început o data cu producţia proprie de heroină a fost posibilă datorită acumulării de capital din cei 10-15 ani precedenţi. Începând cu 1980, poliţia italiană va reuşi, datorită arestării şi colaborării unor diferite persoane care nu aparţin mafiei dar care sunt implicate în trafic, să descopere laboratoarele clandestine şi să pună sub acuzaţie mulţi şefi mafioţi.

Anii '60 oferă Siciliei şi Sudului posibilităţi de care mafia e gata să profite. Este momentul în care interesele activităţilor mafiote se conjugă cu cele ale politicienilor, nu numai datorită controlului aproape monopolist exercitat de politicieni asupra licitaţiilor de cereri de ofertă ci şi asupra întregii industrii de construcţii. Arlacchi scria: „Nu s-ar înţelege mare lucru din raportul mafia-politică din Sicilia de după război dacă nu s-ar ţine seama de fenomenul reprezentat de instituirea unui guvern regional autonom dotat cu un buget considerabil şi cu largi posibilităţi de intervenţie în domeniul economic” . Normele de aplicare a regulamentului regional sunt emise în 1952. Este vorba de crearea unei întregi administraţii prin recrutarea a mii de persoane într-o piaţă a forţei de muncă controlată de mafie.

Cel care ţine în mână puterea locală este curentul democrat-creştin condus de Amintore Fanfani care cooptează în structurile partidului şi ale administraţiei comunale şi regionale oameni din COSA NOSTRA, rude şi prieteni ai mafioţilor, exponenţi ai partidelor de dreapta, monahişti şi liberali. Din partidul Democraţia Creştină fac parte şi Giovanni Gioia (viitor ministru), Salvo Lima şi Vito Ciancimino – viitori primari ai oraşului Palermo. Această forţă politică deţine o putere fără precedent în istoria guvernelor regionale italiene: finanţări pentru primării şi pentru cooperativele de construcţii, numirea de administratori în cele două principale bănci siciliene şi numirea a cel puţin unei duzini de administratori în societăţi economice şi financiare, autorizează deschiderea de credite bancare, acordă credite privilegiate, împuterniceşte persoane particulare în funcţia de preceptori fiscali etc.