Formarea conștiinței istorice

1.Ce înseamnă?

Formarea conştiinţei istorice = încercarea de a construi identitatea unui popor/a unei naţiuni prin raportarea la alte popoare/naţiuni, urmărind:

situarea în timp şi spaţiu

evenimentele istorice

limba

cultura şi civilizaţia

mentalităţile.

2.2. ISTORIOGRAFIA: este ştiinţa auxiliară a istoriei care se

ocupă cu studiul evoluţiei concepţiilor şi al operelor istorice

Totalitatea scrierilor istorice(dintr-o ţară, dintr-o anumită

perioadă de timp, cu privire la o anumită problemă).

3. Apariţia primelor cronici

EPOCA ÎNTUNECATĂ

În ceea ce priveşte operele scrise româneşti înainte de sec. al XVI-lea, se poate spune că acestea sunt puţine şi niciodată exemple elocvente de literatură propriu-zisă.

În general, precursorii literaturii române sunt consideraţi cronicarii: Grigore Ureche, Miron Costin şi Ion Neculce, însă înaintea lor s-au făcut cunoscuţi şi alţi umanişti români.

Primele preocupări istorice apar, în cazul românilor, începând cu secolul al XVI-lea.

Aceasta se datorează creşterii interesului cărturarilor şi erudiţilor pentru contacte cu alte civilizaţii

UMANISMUL

UMANISMUL este o mişcare culturală apărută în sec. XIV-XVI care a pus în centrul preocupărilor sale omul, considerându-se necesară educaţia trupului şi a minţii sale.

Cultura românească şi, implicit, cronicarii români, au fost exponenţii unui umanism târziu.

Acesta implică devotament pentru căutarea adevărului şi moralităţii prin mijloace umane, în sprijinul intereselor oamenilor

TEMELE PRINCIPALE ABORDATE DE CĂTRE CRONICARI:

Temele fundamentale abordate de cronicari, dar şi de ceilalţi literaţi preocupaţi de conştiinţa istorică a românilor sunt:

Originile poporului român

Limba română

Continuitatea evenimentelor istorice

Instituţia domniei

4. CRONICARII

4.1.CRONICARII MOLDOVENI:

GRIGORE URECHE

PORTRETUL LUI ŞTEFAN CEL MARE

Ctitoriile lui Ştefan cel Mare

MIRON COSTIN

ION NECULCE

4.2 CRONICARI MUNTENI

Radu Popescu

Radu Popescu (c.1655-1729), cronicar român. Mare vornic muntean şi cronicar oficial la Curtea lui Nicolae Mavrocordat. I se atribuie „Istoriile domnilor Ţării Româneşti (1290-1728)”.

Cronica Bălenilor. Scrisă, se pare, de Radu Popescu, înfăţişează mult mai verosimil ticăloşiile Cantacuzinilor decît Letopiseţul cantacuzinesc pe cele ale Bălenilor. Tonul scrierii este al unui om de lume, şcolit în străinătate, care gustă arta spectacolului, descriind pentru prima dată în literatura noastră un spectacol de acrobaţie şi scamatorie prezentat în drumul Cotrăcenilor. El introduce şi elementul senzaţional în cronică, relatînd actele de canibalism din timpul unei secete sau descoperirea unui pui de iepuroaică bicefal, interpretat ca semn de răscruce în viaţa ţării.

Constantin Cantacuzino

Stolnicul Constantin Cantacuzino a fost un diplomat, istoric şi geograf din Ţara Românească (n. cca. 1650 - m. 1716). El a fost fiul postelnicului Cantacuzino, grec de origine, şi al Elenei, fiica lui Radu Şerban. Fratele Şerban Cantacuzino, nepotul Constantin Brâncoveanu şi fiul său Ştefan Cantacuzino au fost domni ai Ţării Româneşti.

DIMITRIE CAMTEMIR

5.ORIGINEA ROMÂNĂ

6.LATINITATEA LIMBII ROMÂNE

7.Concluzie

8.BIBLIOGRAFIE

G. Călinescu , Istoria literaturii române de la origini până în prezent , Ed. Minerva , Bucureşti , 1986.

Al.Piru , Istoria literaturii române de la origini până la 1830

Nicolae Manolescu , Istoria critică a literaturii române , I ,Editura Minerva , Bucureşti , 1990

Cornelia Comorovski ” Literatura umanismului şi renaştierii ” Bucureşti 1972

Dr. Maria Cvasnii Cătănescu “ Limba romană,origine şi dezvoltare, Editura Humanitas, 1996