Rusia și Vecinătatea Apropiată

Rusia- de la începuturile statale la URSS

Rusia este cea mai întinsă țară din lume (17.075.200 km²) ,având un teritoriu aproape de două ori mai mare decât teritoriul celei de-a doua țări ca întindere, Canada. În ciuda întinderii sale, Rusia este a opta țară din punct de vedere al numărului de locuitori (142.905.200 locuitori).

,,Din punct de vedere geopolitic, Rusia are o relevanţă unică în lume, prin poziţia sa în cadrul continentului euroasiatic (EURASIEI), la interferenţa marilor civilizaţii, un stat fără analog,care prin caracteristicile fundamentale aparţine deopotrivă Europei si Asiei. Concomitent, din aceasta îmbinare a rezultat un spaţiu etnocultural specific, care nu poate fi considerat în exclusivitate nici european,nici asiatic."(1)

Începutul acestui stat este marcat ca fiind între secolele VI-IX, atunci când slavii de răsărit populează Dvina, Nipru, Oka şi Volga Superioară, punând bazele astfel, statului vechi rus, cu centrul la Kiev, în secolul al IX-lea; rolul de întemeietor al primului stat al slavilor de răsărit cu reşedinţa la Kiev ii este atribuit semilegendarului vareg Rurik.

Statul nou intemeiat atinge apogeul în timpul domniei lui Vladimir I Sveatoslavici (950-1015) şi Iaroslav I cel Înţelept (1016-1018,1019-1054), pentru ca în secolul al XII-lea să se destrame în mai multe cnezate, facilizînd astfel cucerirea ţării de către mongoli (1237-1240), care au întemeiat în acest spaţiu Hanatul Hoardei de Aur. Dominaţia acestora a împiedicat dezvoltarea Rusiei, izolând-o de restul Europei. Ca urmare, centrul de greutate al puterii politice şi militare a slavilor de răsărit se plasează, în secolele XIV-XV, spre nord-est, în regiunea Moscovei.

Unificarea Rusiei se produce între secole XIV-XVI în jurul Marelui Cnezat al Moscovei. Emanciparea definitivă a Rusiei de sub dominaţia mongolă se produce în timpul domniei cneazului Moscovei, Ivan al III-lea(1462-1505), Hanatul Hoardei de Aur destrămîndu-se în hanatele: Kazan, Astrahan şi Crimeea.

Cea mai mare întindere a Rusiei se produce în timpul lui Ivan cel Groaznic (1533-1584), care îşi ia titlul de ţar, pune bazele autocratismului şi include în Rusia hanatele tătare: Kazan şi Astrahan şi inaugurează cucerirea Siberiei. După o perioadă de anarhie internă, în care intervin atât Polonia, cât şi Suedia, este ales ţar, în anul 1613 Mihail Romanov. Acesta întemeiază noua dinastie a Romanovilor (1613-1917) şi pune bazele monarhiei absolutiste, Rusia devenind astfe un imperiu multinaţional.

,,Mutarea scaunului metropolitan de la Vladimir la Moscova (1326), apoi ridicarea acestuia la rang patriahal (1589), transformă în secolul al XVI-lea, Rusia în singura mare putere ortodoxă suverană a Europei. Rusia revendică moştenirea Bizanţului, iar Moscova se erijează în cea de-a ,,treia Romă,,.

În timpul lui Petru I cel Mare (ţar 1682-1721, împărat 1721-1725), Rusia cunoaşte o remarcabilă înflorire economică şi se înfăptuiesc ample reforme care urmăresc modernizarea societătii şi a instituţiilor dupa modelul vest-european. Rusia înfrânge în Războiul Nordic (1700-1721), în alianţă cu Danemarca şi Polonia, armata regelui

(1) Neguț Silviu , “Introducere in geopolitică “, Meteor Press, Bucureşti, 2007, pag. 70

Suediei, Carol al XII-lea şi obţine astfel ieşirea la Marea Baltică. Aici este fondat în 1703 oraşul Sankt Petersburg ,care devine noua reşedinţa imperială."(2)

În acestă perioadă s-au conturat liniile de forţă ale expansionismului ţarist: în nord, în direcţia Mării Baltice; în Est, în Asia Centrală si spre apus, în regiunea Mării Negre şi a spaţiului danubiano-balcanic, cu ţinta finală Constantinopolul şi ieşirea la Marea Mediterană.

Circulă un ,,Testament al lui Petru", contestat insa, de către ruşi. În ,,Testament" sunt cuprinse obiectivele geopolitice pe care Petru I cel Mare, dorea să le ducă la îndeplinire urmaşii săi,unele dintre acestea sunt următoarele:

,,A se amesteca la tot prilejul în toate pricinile din Europa, mai vîrtos în cele din Germania,care fiind mai cu apropiere,o interesează mai cu seamă.

A se vîrî în Polonia,a hrăni în ea tulburări necontenite şi a-i cîştiga cu bani pe cei mai puternici dintre ei(...)a vîrî oşti rosieneşti în Polonia şi a le ţine vremelniceşte pînă la prilejul de a rămîne acolo pentru totdeuna(..).

A lua cît s-ar putea mai mult Suediei şi a şti cum sa facă ca însăşi ea,Suedia să-i deschidă război,spre a-i gasi pricină de a o subjuga(...)."

Un rol important in transformarea Rusiei il are nemţoaica Sofia-Augusta-Frederika de Anhalt-Zerbst. Dupa ce îşi înlătură soţul de la tron (ţarul Petru al III-lea), domneşte autoritar timp de 34 de ani,sub numele de Ekaterina a II-a, supranumită ,,cea Mare". A contribuit la întărirea statului şi a dus o politică externă extrem de abilă .În anul 1783 ,sunt cucerite Crimeea şi stepele nord-pontice,hotarul apusean fiind stabilit pe Nistru, Rusia dobândeşte acces la Marea Neagră. Rusia împinge hotarele sale pînă în Europa Centrală, prin anexările rezultate în urma celor trei împărţiri ale Poloniei(1772,1793,1795).

Rusia obţine numeroase victorii în secolele XVIII-XIX în războaiele împotriva Imperiului Otoman, a Persiei; participă la coaliţiile antinapoliene,iar în urma Congresului de la Viena (1814-1815), devine unul dintre promotorii Sfintei Alianţe.

În Balcani, Rusia se confruntă cu Imperiul Habsburgic şi cu ostilitatea Marilor Puteri (interesate în menţinerea echilibrului european).

În Razboiul Crimeei(1853-1856) Rusia este înfrîntă de Turcia, aflată în alianţă cu Marea Britanie şi Franţa, însă iese victorioasă în războiul ruso-turc (1877-1878). Dacă expansiunea rusă a fost posibilă datorită sistemului şerbiei, această structură a determinat o întârziere în plan economic, social şi cultural.

În timpul domniei ţarului Nicolae al II-lea (1894-1917), Rusia se aliază cu Marea Britanie şi cu Franţa, alcătuind Tripla Alianţă. Criza societaţii, înfrângerea în războiul ruso-japonez(1904-1905) şi alţi factori duc la izbucnirea revoluţiri burghezo-democrate (1905-1906) ,reprimată de autorităţile ţariste. Înrăutăţirea situaţiei interne şi înfrângerile suferite pe front, în războiul împotriva Germaniei, Austro-Ungariei şi Turciei, duc la izbucnirea revoluţiei soldate cu inlăturarea ţarului în februarie 1917.

La 7 noiembrie 1917 ,puterea este preluată de Partidul Bolşevic, condus de Lenin(Vladimir Ilici Ulianov).