Școala clasică engleză

Capitolul I

CONCEPȚIA LUI ADAM SMITH DESPRE AVUȚIA NAȚIUNILOR ȘI FACTORII DE SPORIRE AI ACESTEIA

1.1 ADAM SMITH ( 1723 -1790 )

- S-a născut în orașul Kirkaldy din comitatul Fife, Scoția, într-o vreme în care mulți dintre localnici mai foloseau cuie în loc de bani.Tatăl lui Adam Smith, un vameș, a murit înainte de nașterea sa; mama sa, fiică a unui proprietar bogat de terenuri, s-a dedicat cu multă grijă educației copilului bolnăvicios. La vârsta de 4 ani, a fost luat de câtre o șatră de țigani, dar a fost salvat la timp.

După studii de filosofie la Universitatea din Glasgow, sub bacheta maestrului său Francis Hutchenson ,apoi la Oxford, debutează în cariera universitară la Edinburg apoi, din 1751, i se oferă catedra de Logică apoi cea de Filosofie morală a Universității din Glasgow.

În 1759 Adam Smith a publicat o carte ce a stârnit senzație ” Teoria sentimentelor morale ”. În anul 1762 și-a luat doctoratul în drept. În 1764 a părăsit universitatea și a acceptat să fie profesorul particular al fiului ducesei de Buccleuch (căsătorită- după moartea soțului -cu omul politic Charles Townshend).

Întors în Scoția în 1766, Adam Smith s-a instalat la Kirkaldy, lângă mama sa, pentru a se dedica elaborării ” Bogăției națiunilor”. În 1773 lucrarea era aproape terminată. Din acest an s-a mutat la Londra, iar la 9 martie 1776 a publicat ” Bogăția națiunilor. Cercetare asupra naturii și cauzelor ei ”, probabil una dintre cele mai faimoase lucrări din întreaga istorie a gândirii economice.

În ianuarie 1778 Smith a fost numit comisar al vămilor la Edinburgh, plătit cu 600 lire pe an. În 1787 a fost numit „lord rector” al Universității Glasgow. Alături de mama sa, care a trăit până la nouăzeci de ani (decedată în 1789), a dus o viață tihnită de celibatar; senin, mulțumit și—foarte probabil —distrat până la sfârșitul zilelor. Adam Smith s-a stins din viață la 17 iulie 1790. Cu o săptămână înainte de a muri, Smith a cerut prietenilor săi să-i ardă manuscrisele,în afară de câteva, lucru pe care l-a controlat personal. În felul acesta 16 volume de manuscrise au fost distruse fără ca cineva să fi avut voie măcar să cerceteze conținutul lor.

Considerat “părintele Economiei politice”, Adam Smith a fost contemporan cu fiziocrații francezi, a preluat elemente ale gîndirii acestora, ca și de la W.Petty, Cantillon si Turgot, dar a elaborat o paradigmă de gândire proprie, care s-a constituit în modelul întregii școli economice liberale, dominând gândirea economică până în perioada dintre cele două râzboaie mondiale.

Întreaga lui concepție a fost elaborată în perioada afirmării modului de producție capitalist în Anglia. Ca urmare a revoluției industriale, a avut loc trecerea de la producția meșteșugărească feudală la cooperația simplă și apoi la manufactura capitalistă si la mașinism.

Lucrări principale :

- “THE TEORY OF MORAL SENTIMENTS” (“TEORIA SENTIMENTELOR MORALE”) -1759

- “AN INQUIRY INTO THE NATURE AND CAUSES OF THE WEALTH OF NATIONS” (“AVUTIA NATIUNILOR. CERCETARE ASUPRA NATURII SI CAUZELE EI.”) -1776

1.2 MERCANTILIȘTII ȘI FIZIOCRAȚII VS. ADAM SMITH

Punctul de pornire în demersul științific al lui Adam Smith a fost același cu cel al mercantiliștilor și fiziocraților: „Ce este bogăția și cum poate fi ea sporită”? Dar, numai punctul de pornire! Între Adam Smith și predecesorii săi au existat diferențe fundamentale:

1. Mercantiliștii și fiziocrații au căutat răspuns la întrebarea „Cum poate fi îmbogățit statul (suveranul)”?. Această modalitate de punere a problemei a dominat gândirea economică în secolele XVI-XVIII. Adam Smith a sesizat că puterea economică a statului (suveranului) depinde de puterea economică a națiunii. De aceea el și-a îndreptat atenția spre studiul „Îmbogătirii națiunilor”. Din acest moment obiectul principal de studiu al științei economice va fi —timp de un secol—„bogăția națiunilor”.

2. Mercantiliștii și fiziocrații au considerat că există doar un singur factor de producție (capitalul comercial, respectiv natura). Adam Smith este susținătorul formulei trinitare a factorilor de producție (munca, natura, capitalul).

3. Mercantiliștii au definit bogăția drept „bani sau tot ce poate fi transformat în bani”. Fiziocrații apreciau că bogăția este formată din „bunurile ce pot fi consumate fără a fi afectate condițiile reproducerii lor” (în esență, agricole). Adam Smith consideră că bogăția

este formată din „totalitatea bunurilor marfă de care dispune o națiune” ; aurul, comorile, tezaurele regale nemaiavând valoare.

4. Mercantiliștii și fiziocrații au redus sfera productivă la o singură ramură (comerțul,

respectiv agricultura). Adam Smith a extins-o la „toate ramurile producției de mărfuri”.

5. Mercantiliștii și fiziocrații erau „etatiști”. Mercantiliștii au susținut o politică economic protecționistă, promovată prin forța statului. Fiziocrații doreau „puțină legislație, dar multă autoritate” și susțineau—totodată—libertatea de acțiune a individului în cadrul „ordinii naturale”, adaptată „ordinii naturii” de către autoritatea statală. Adam Smith promovează libertatea deplină a lui „homo oeconomicus” (desemnând omul profund individualist,profund egoist,în permanentă concurență cu ceilalți si mânat de dorința unui profit cât mai mare și neîngrădit decât de limitele propriului interes) și apreciază că „ordinea naturală” se instaurează de la sine — într-un climat liberal — prin acțiunea „mâinii invizibile”. Ordinea astfel stabilită este cea mai just posibilă : fiecare vânzător este remunerat după importanța serviciilor pe care le face, prețurile variind în același sens cu intensitatea, sau numărul nevoilor satisfăcute de serviciile respective.