Terorismul de stat al lui Stalin

Motto:

“Moartea unui om este o tragedie.

Moartea a milioane este statistica"

(Iosif Vissarionovici Stalin)

I. Terorismul si originile sale

Termenul de teroare, și implicit, terorism apare pentru prima oară în istoria umanității în timpul Revoluției Franceze, după o idee a lui revoluționarului Robespierre.Legea asupra suspecţilor, votată la 17 septembrie 1793, permite instalarea regimului de Teroare, caracterizat prin execuții în masă ale disidenților

La 16 octombrie, ca pedeapsă pentru un aşa-zis incest cu fiul ei in vârstă de doar 9 ani, Ludovic al XVII-lea, închis impreună cu restul familiei, smuls din grija mamei şi incredinţat spre creştere unui temnicer, regina Maria Antoaneta este executată. Ulterior, pe 31 octombrie, un număr de 31 de lideri girondini suferă aceeaşi soartă. Represiunea se abate asupra tuturor, regalişti, preoţi, girondini, oricărui suspect de activităţi sau simpatii contra-revoluţionare. Tribunalele revoluţionare funcţionează intr-o manieră expeditivă, trimiţând mii de persoane la ghilotină în Paris şi in alte oraşe franceze. În afară de condamnările la moarte, numeroase persoane mor în închisorile suprapopulate ori sunt sumar executate, astfel că se estimează la aproape 40.000 numărul de victime ale regimului de teroare.

Regimul terorist francez s-a caracterizat atât printr-o dimensiune politică, cât și printr-o dimensiune filosofică, acesta ucigând mari oameni de cultură ai acelor timpuri: Robespierre pune capăt disputelor filosofice asupra noii religii, în primăvara lui 1794, după executarea lui Hébert şi a partizanilor săi anti-creştini, apoi a lui Danton şi a indulgenţilor, care ceruseră sfârşitul Terorii. Ostil des-creştinării şi cultului Raţiunii, prin decretul de la 7 mai, el recomandă Convenţiei admiterea existenţei lui Dumnezeu, iar in ziua următoare are loc sărbătoarea "Fiinţei Supreme". Deşi ameninţările la adresa securităţii Republicii fuseseră îndepărtate, Robespierre cere ca virtutea sa fie instituită prin teroare.

Practic, ce este terorismul?

Terorismul este o tactică violentă de luptă neconvenţională folosită pentru atingerea unor obiective politice. El se bazează pe acte de violenţă acţionate asupra unor populaţii neimplicate în mod direct în conflict dar cu potenţial de presiune asupra propriei conduceri (stat , organizaţii, categorii sociale sau, împotriva unui grup de persoane civile) în sensul scontat de terorişti - producerea unui efect psihologic generalizat de panică şi intimidare, cu scopul atingerii unui obiectiv care nu poate fi îndeplinit prin mijloace democratice sau convenţionale.

Cauzele terorismului

Înţelegerea corectă a cauzelor terorismului este esenţială pentru adoptarea unor strategii de combatere a acestui fenomen cât şi pentru reducerea numărului de victime şi a efectelor negative sociale, politice sau economice.

Efortul de analiză şi înţelegere corectă şi completă a acestor cauze nu trebuie în nici un caz confundat cu încercarea de a justifica actele teroriste. 'Nu poate exista nici un fel de justificare morală pentru actele teroriste, indiferent de legimitatea cauzelor invocate.' De asemenea, înţelegerea cauzelor terorismului nu are nimic de a face cu atitudinea de capitulare şi satisfacere necondiţionată a obiectivelor grupurilor teroriste.

De obicei mass-media oferă explicaţii emoţionale şi simpliste pentru a explica terorismul ca pe un fenomen deviant, prezentând teroriştii ca pe oameni a căror copilărie şi tinereţe a fost traumatizată psihic sau care, chiar dacă provin din familii bogate, au suferit de lipsa afecţiunii. Totuși, majoritatea analiştilor susţin că terorismul are o cauză strict politică. Orice mişcare teroristă ce capătă suficient acces la putere politică pentru a-şi promova obiectivele, renunţă la terorism din proprie iniţiativă.

Motivele specifice ale terorismului pot fi foarte diverse, dar cele mai coumune sunt:

• obținerea de bani și avantaje ( de exemplu, obţinerea de arme neconvenţionale – nucleare, biologice etc, de către un group nestatal, stat instabil sau care are interesul să câştige din vânzarea lor cu orice preţ)

• dorința de a răspândi un mesaj (Actul de violenţă este comis numai pentru a atrage atenţia unei stări de fapt, a transminte un mesaj sau pentru a aduce nişte idei în dezbaterea publică. Teroriştii sunt mai preocupaţi de cantitatea şi calitatea "timpului de antenă" decât de provocarea unui număr mare de victime)

• fanatismul religios ( contrar percepţiei generale, fanatismul religios este numai rareori motivul actelor teroriste. Această confuzie este întreţinută atât de tendinţa factorilor politici şi mass-media de a pune etichete de extremism organizaţiilor teroriste, cât şi a grupurilor teroriste care îşi asumă în mod fals motivaţii religioase pentru dezvoltarea propriei baze de susţinere).