Un Caz Unic- Japonia - Istoria Economiei

«In afara de o distrugere totala a tarii, chiar daca viziunea despre lume a japonezilor se va schimba, anumite criterii vor subzista, fiind produsul a peste 2 500 de ani de istorie.

Traditiile nu vor disparea, chiar daca iau alta forma. E important sa putem observa aceste schimbari, ca si modurile de schimbare, sa le inregistram pentru a le transmite generatiilor viitoare, astfel incat sa poata stii exact ceea ce s-a schimbat si sa fie capabile sa infrunte noul »

(Miyata Noboru, intervievat de Jean-Michel Butel, « Ebisu », nr 23, 2000, p. 18-publicatie a Casei franco-japoneze, Tokyo)

UN CAZ UNIC: JAPONIA

O tara de mare traditie culturala, care-i tratase pe europeni cu fermitate, neezitand sa se inchida complet in fata tentativelor de penetratie a acestora, ajunsese astfel, dupa aproape 200 de ani de izolare, la un moment de rascruce. In epoca revolutiei industriale si a industrializarii, cand decalajele inexistente altadata se transformasera in adevarate abisuri, iar concurenta pe piata mondiala se inasprise, marile puteri industriale nu mai puteau accepta ca Japonia sa-si tina inchisa piata. Cum ramanerea in urma pe plan social, dar mai ales economic, devenise evidenta, se punea deci problema daca si Japonia sogunatului va impartasi soarta Indiei sau a Chinei.

Evenimentele care au urmat au contrazis aceasta eventualitate, Japonia stiind sa se inscrie rapid, plecand de la structuri socio-economice feudal-asiatice, pe drumul modernizarii capitaliste, prin revolutie industriala si industrializare. Un caz cu adevarat unic.

« O PERMANENTA IARNA A NEMULTUMIRII »

In anul 1637 al treilea sogun Tokugawa Yiemitsu a anuntat decretele sakoku. In esenta, prin aceste decizii s-a interzis orice contact cu strainii, iar strainilor li se interzisese de asemenea orice drept de rezidenta in Japonia. S-au mentinut doar doua exceptii: negustorii chinezi si cei olandezi, dar activitatea lor a fost strict supravegheata. Negustorii olandezi au primit drept de rezidenta intr-o insulita din fata portului Nagasaki, pe care nu aveau voie sa o paraseasca. Aceste decizii au influentat istoria Japoniei pe urmatorii 200 de ani.

Au existat nenumarate discutii intre specialisti, istorici japonezi sau straini, cu privire la motivele care au stat la baza adoptarii decretelor sakoku. Cei mai multi inclina spre parerea ca ele i-au fost impuse lui Yiemitsu de evenimentele insesi, in primul rand pentru a evita, in conditiile primejdiei reinvierii luptelor intre clanurile feudale, patrunderea strainilor, in special al europenilor, care sa-si instituie dominatia, la fel ca in India, profitand de conflictele dintre localnici.

In acelasi timp insa aceste hotarari au rupt tara de contactele exterioare, condamnand-o sa se mentina intr-o cvasiizolare. Daca pe plan cultural acest fapt nu putea afecta cu nimic Japonia,in schimb din punct de vedere social si, mai ales, economic, efectele izolarii au fost din cele mai evidente, desi vor mai trece aproape 200 de ani pentru a se vedea dimensiunea lor reala.

Aceasta relativ lunga perioada se numeste perioada sogunatului. Conducerea tarii a fost preluata de o foarte puternica familie(clan) de feudali, Tokugawa, care va indeparta de la conducerea efectiva a tarii pe imparat, mentinut formal si a carui activitate a fost limitata la problemele religioase si la cele ale numerosului sau harem. Regimul sogunatului a coincis cu un sistem politic centralizat, preluat ulterior de regimul de dupa 1868, contribuind la instituirea ordinii pe intreg teritoriul tarii. Pentru aceasta a impus o foarte organizata supraveghere si un control strict mai ales asupra marilor feudali(daymio). Printre altele li s-a impus acestora asa-numita dubla rezidenta(sankin kotai) prin care acestia erau obligati sa vina bianual in capitala(orasul Edo) cu intreaga curte si familie, unde trebuiau sa locuiasca un timp, dupa care se reintorceau in provinciile sau capitalele de provincii de unde proveneau, lasandu-si insa familiile ca ostatece in capitala. O astfel de obligatie a avut su unele implicatii pe plan economic. Astfel deplasarea marilor feudali, cu suita lor numeroasa(astfel de scene au fost surprinse pe panzele sale de pictorul Hiroshigo), a impus realizarea unei retele de drumuri de buna calitate, precum si infrastructura necesara : restaurante, etc. De asemenea, in capitala, prin aceasta aglomerare de mari nobili, s-a resimtit o puternica cerere de produse alimentare(orez), textile(din matase) etc., ceea ce a contribuit la crearea si consolidarea unei puternice clase a comerciantilor(de orez si matase) care, desi o clasa inferioara in ierarhia sociala japoneza, a devenit o forta economica tot mai puternica.