Extras din proiect
Delimitari terminologice si scurt istoric
Genul literar
Genul dramatic cuprinde acele opere literare destinate reprezentarii scenice(nu lecturii).De aceea,opera dramatica impune anumite limite privind amploarea in timp si spatiu a actiunii reprezentate.Ideile si sentimentele autorului sunt transmise in mod indirect,prin intermediul actiunii si al personajelor;interventia directa a autorului se reduce la didascalii.
Opera dramatica se realizeaza in plan textual prin:dialog(schimb de replici),monolog dramatic(uneori si aparte),iar in plan metatextual,prin indicatiile scenice.
*textul dramatic are caracter fictional
*textul dramatic este organizat in acte(subdiviziuni formale intr-o piesa de teatru,cuprinzand mai multe scene),scene(subdiviziuni ale unui act,delimitate,in general ,de o schimbare in gruparea personajelor),tablouri,replici.
*sunt prezente indicatiile scenice/indicatiile de regie/didascaliile(sugestiile autorului privitoare la jocul actorilor sau la decor,pentru transpunerea textului in spectacol).
*actiunea se dezvolta in jurul conflictului dramatic(prezenta unor puternice forte opuse,aflate intr-o relatie ostila;existenta unui obstacol intre aceste forte determina prin ciocnirea lor nasterea unei crize,aparitia unui dezechilibru care trebuie rezolvat;efectul crizei este tensiunea interioara/asteptarea,incordarea,care declanseaza un lant de evenimente,orientat in mod necesar spre o solutie/o rezolvare.)Situatia dramatica presupune posibilitatea unei rezolvari.Cand aceasta nu exista,dramaticul se trnsforma in tragic,care este legat de fatalitate.
In spectacolul teatral,continutul de idei si sensul operei sunt evidentiate prin jocul unor actori,care intruchipeaza personajele pe o scena,in fata spectatorilor.Intre spectatori si scriitor(dramaturgul) apare o conventie,spectatorul admitand ideea ca pe scena apar adevaratii eroi,iar comunicarea este mediata de regizor,actori si ceilaltiimplicati in montarea scenica a textului dramatic.Spectacolul teatral este sincretic,prin combinarea simultana a mai multor aspecte:gestica si rostirea actorilor,decorul,costumele,lumina,muzica,miscarea(dansul).Cele mai importante specii dramatice sunt:comedia,tragedia si drama.
Specia literara
Comedia (fr. comédia; lat. comoedia; gr. Komoida, „cântec de sărbătoare”) este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri cu acţiune şi deznodământ vesel şi care satirizează realităţi sociale, slăbiciuni general – umane sau prezintă situaţii hazlii
„Prin conţinut şi prin modul de rezolvare a conflictului, comedia se subordonează comicului, care este o categorie estetică fundamentală, care denumeşte una dintre atitudinile esenţiale în faţa vieţii şi a artei, avându-şi sursa în dezvoltarea unui contrast sancţionat printr-o gamă larga de reacţii morale, de la compasiune la dispreţ, provocând o participare afectivă specifică, de la zâmbet la râsul cu hohote.” (Dicţionar de termeni literari)
Definitie: Comedia este specia genului dramatic, in versuri sau in proza, care satirizeaza intamplari, aspecte sociale, moravuri (conduita morala a unui popor, a unui grup social) prin intermediul personajelor ridicole, intre care se nosc conflicte putemice. Comedia are scopul de a indrepta acele tare (defecte) umane si sociale prin ras, avand, asadar, rol moralizator. Principalele modalitati artistice de realizare a comicului sunt ironia, satira si sarcasmul. folosite pentru a crea ridicolul sou grotescul, atat in ilustrarea aspectelor imorale (moravuri) ce sepetrec in societate, cat si a caracterelor umane dominate de tare morale.
Principalul mijloc artistic este comicul. O categorie estetica ce include situatii si personaje ridicole, vicii si moravuri, fiind sanctionate prin ras si urmarindu-se, astfel, indreptarea acestora. Comicul ilustreaza contrastul dintre esenta si aparenta. dintre serios si derizoriu, dintre iluzie si realitate, dintre efort si rezultatele lui, dintre scopuri si mijloace etc.
Formele de manifestare ale comicului sunt foarte variate: comicul de situatie, comicul de caracter, comicul de limbaj, comicul de moravuri, comicul de intentie, comicul de nume etc.
In antichitate, comedia se definea prin contrastul cu tragedia, fiind conceputa ca "imitatia unor oameni neciopliti, nu insa o imitatie a totalitatii aspectelor oferite de o natura inferioara, ci a celor care fac din ridicol o parte a uratului. Ridicolul poate fi definit ca un cusur si o uratenie de un anumit fel, ce nu aduce durere, nici vatamare; asa cum masca actorilor comici este urata si framantata, dar nu pana la suferinta." (Aristotel). In functie de aceste "imitatii", comedia poate fi: comedie de caracter ("Avarul" de Moliere), comedie de moravuri ("O scrisoare pierduta" de LL.Caragiale), comedie de intriga ("D'ale carnavalului" de LL.Caragiale).
Comedia a aparut, ca si tragedia, in Grecia antica, manifestandu-se ca o procesiune vesela in finalul unei petreceri cu public, organizata in cinstea zeului Dionysos, in care glumele acide, replicile satirice si cantecele cu versuri ironice provocau rasul si distractia necesare reinvierii zeului. Tragedia si comedia sunt cele mai vechi manifestari teatrale, deoarece ele au exprimat doua dintre cele mai relevante reactii specifice omului: plansul si rasul. De altfel, mult mai tarziu, Francois Rabelais va afirma ca "rasul este propriu omului".
Parintele comediei antice este socotit Aristofan, creator de texte satirice, politice si bufe: "Viespile", "Broastele", "Pasarile". In Italia, comedia a fost influentata de cea greceasca, iar primii comediografi, Plaut si Terentiu, au constituit adevarate modele atat pentru perioada Renasterii, Machiavelli, Ariosto, cat si pentru cea moderna, de talia lui Pirandello.
In literatura romana, precursorii comediei au fost Costache Conachi si Iordache Golescu, care au reprezentat epoca pasoptista. Insa primul care a scris comedii cu valoare artistica deosebita a fost insa Vasile Alecsandri, care a inceput cu canticele cornice, farse, vodeviluri, feerii pana la comediile atat de cunoscute, "Chirita in Iasi" si "Chirita in provincie". Ion Luca Caragiale poate fi numit cel mai mare comediograf roman si unul dintre cei mai importanti din literatura universala. In literatura romana moderna si contemporana, comedia a avut un larg camp de manifestare, prin dramaturgii: Mihail Sebastian, Victor Ion Popa, Al.KiriJescu, Tudor Musatescu, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, Ion Baiesu si altii.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Comedia.doc