Sistem informatic pentru asigurări și reasigurări

15.1.Modelarea globala

15.1.4.Contractul de reasigurare

Reasigurarea este un mijloc de divizare a raspandirii intre mai multi asigurati, raspanditi din punct de vedere geografic, in scopul mentinerii unui echilibru intre primele incasate si despagubirile datorate fiecarui asigurator in parte. Prin reasigurare, firma de asigurare care cedeaza se numeste reasigurat/cedent, iar aceea care primeste se va numi reasigurator. In continuare, la randul sau reasiguratorul poate ceda o anumita proportie din riscul acceptat in reasigurare, pana la limita in care riscul existent in asigurarea originala va fi minim pentru diferitele societati de asigurare, operatie denumita retrocesiune

Operatia de reasigurare se caracterizeaza prin urmatoarele elemente definitorii :

- raporturile de reasigurare sunt declansate ca urmare a existentei unui contract de asigurare;

- reasigurarea produce efecte numai intre reasigurat si reasigurator, aceasta neputandu-se incheia pentru o suma mai mare decat cea asigurata prin contractul de asiguare;

- prin operatia de reasigurare, reasiguratul imparte riscul, prin cedarea acelor riscuri care depasesc posibilitatile sale de acoperire;

- contractul de reasigurare contine in principiu, urmatoarele elemente:

* obiectul reasigurarii;

* raspunderea preluata de asigurator;

* raspunderea preluata de asigurator pentru contul sau propriu;

* conditiile de reasigurare (costul reasigurarii, decontarea primelor si a daunelor, durata contractului, arbitrajul, decaderea din drepturi etc.);

- contractul de reasigurare poate fi obligatoriu, facultativ sau mixt.

Pentru a sintetiza elementele specifice reasigurarii, in figura 15.3. sunt prezentate functiile de asigurare, reasigurare, coasigurare si retrocesiune, iar in figura 15.4. este prezentata schema corelatiilor specifice reasigurarii. Avand in vedere aceste elemente cu caracter metodologic, putem sa prezentam in continuare obiectivele sistemului informatic privind asigurarile si reasigurarile.