Amplasarea Depozitelor

1. Introducere

În sistemul logistic al firmei, depozitarea mărfurilor include un ansamblu de activităţi de susţinere, care ajută la îndeplinirea obiectivelor de servire a clienţilor. Perspectiva asupra rolului şi funcţiilor depozitului a înregistrat mutaţii considerabile în ultimele decenii. Gama deciziilor adoptate de logisticieni în privinţa depozitelor de m:ărfuri include stabilirea numărului depozitelor, determinarea amplasamentului, dimensionarea depozitelor şi configurarea internă a depozitului.1

2. Evoluţia conceptului de depozitare

Prezenţa depozitelor în sistemul logistic este considerată o necesitate de numeroase firme. Definiţia tipică asociată conceptului de depozit subliniază că, în esenţă, acesta este un spaţiu de păstrare a stocurilor de mărfuri. Depozitul a fost frecvent definit în literatura de specialitate ca un loc special destinat pentru adapostirea mărfurilor depuse spre păstrare, prin consimţământul reciproc al deponentului şi depozitarului.

Conceptul de depozitare s-a modificat substanţial pe parcursul secolului XX. Iniţial depozitarea a fost considerată o activitate necesară, dar generatoare de costuri, procesul distribuţiei. În prima jumătate a secolului, perspectiva asupra depozitării, meniul conceptual şi practic, a fost caracterizată de următoarele aspecte:

- caracterul static. Rolul depozitului consta în păstrarea mărfurilor. . Materiile prime, materialele şi. produsele fmite erau menţinute o durată îndelungată, până când erau soIicitate de clienţi. Funcţia depozitului era de . a asigura concordanţa, sub aspect temporal, dintre cerere şi ofertă.

- necorelarea cu alte activităţi logistice. Atenţia utilizatorilor de spaţii de depozitare era focalizată numai asupra costurilor generate de acest domeniu de activitate. În absenţa unei viziuni integratoare asupra logisticii mărfurilor, nu era urmărit impactul depozitării în privinţa costurilor altor activităţi .

- preocupările limitate pentru creşterea eficacităţii. Eforturile îmbunătăţire a eficacităţii activităţilor erau orientate prioritar spre producţie. Crearea depozitelor condiţiona

1 Carmen Balan, Logistica, Editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Uranus, pag.213-216

succesul firmei pe piaţă, ameliorarea operaţiunilor din interiorul depozitului nu era privită ca o necesitate. Interesul manifestat pentru noi proceduri de păstrare manipulare, pentru mai buna utilizare a spaţiilor era limitat.

- accentul pe resursele umane. Întrucât forţa de muncă era o resursa necostisitoare, depozitarea presupunea realizarea manuală a majoritaţii covârşitoare a activităţilor. Încărcarea şi descărcarea mărfurilor manipularea lor în interiorul depozitelor erau realizate manual.

După cel de-al doilea război mondial, mutaţiile din domeniul producţiei şi distribuţiei au avut ca efect o nouă atitudine faţă de depozitarea mărfurilor. Creşterea eficienţei depozitelor a devenit treptat o preocupare pentru tot mai mulţi manageri. Au apărut depozitele regionale care permiteau acoperirea unei arii teritoriale extinse.

Depozitarea modernă nu mai echivalează cu păstrarea mărfurilor în spaţii speciale, pe o perioadă îndelungată. Operatori specializaţi în domeniul depozitării oferă o gamă variată de servicii adiacente depozitării, cum sunt: facturarea, ambalarea, etichetarea, evidenţa stocurilor, crearea de pachete promoţionale, transportul pe o arie teritorială amplă etc.

Pentru secolul XXI, se consideră ca obiectiv ideal în privinţa depozitării, reducerea neîncetată a stocurilor de mărfuri care nu se află în mişcare, până când se va realiza o mişcare cvasi-continuă1. Scopul fmal va fi înlăturarea necesităţii de a depozita, în orice punct al reţelei, inclusiv între unităţile de producţie, între acestea şi clienţi. Până la dispariţia nevoii de depozitare, managerii sistemelor logistice trebuie sa urmărească reducerea permanentă a stocurilor, comparativ cu nivelurile actuale.

Printre factorii capabili să susţină reducerea stocurilor, se înscrie diminuarea intervalelor de reaprovizionare, în vederea completării mai rapide a stocului şi scăderii stocului de siguranţă2. Creşterea frecvenţei transporturilor în cantităţi mici este un factor care determină scăderea stocurilor necesare, în condiţiile creşterii nivelului de servire a clienţilor.