Anilină

1.Introducere

Riscurile au constituit una dintre cele mai mari și fascinante provocări pentru umanitate datorită omniprezenței acestora în toate domeniile de activitate.

Conform opiniei lui James Lam (unul dintre pionierii acestui domeniu) managementul riscului poate fi privit ca și un corp uman. Corpul reprezintă elementul coordonator, decident, iar membrele reprezintă diferite soluții care pot fi aplicate independent, dar care fiind coordonate produc rezultate mai eficiente.

Managementul riscurilor reprezintă totalitatea operațiunilor prin care se urmărește limitarea pierderilor care pot afecta o organizație sau un grup. Prima etapă a managementului este modelarea amenințărilor care presupune realizarea unei liste complete a riscurilor ce pot afecta o companie. Urmează evaluarea riscurilor, iar în final aplicarea măsurilor de diminuare a pierderilor: prevenirea evenimentelor nedorite, externalizarea operațiunilor cu risc ridicat și asigurările fiind câteva dintre cele mai utilizate modalități de prevenire a daunelor. Procesul de management al riscurilor trebuie să fie unul permanent, deoarece în fiecare zi pot să apară noi riscuri care trebuie controlate înainte de a deveni imparabile și de a duce la dezastru. Companiile care au aplicat procesul de management al riscului au beneficiat de diferite avantaje: o alocare mai eficientă a resurselor, costuri mai mici de transfer a riscului, identificarea mai precisă a expunerii la riscuri din cadrul companiei.

În accepțiunea teoriei clasice a deciziei, riscul este identificat drept un element incert, dar posibil ce apare permanent în procesul activităților socio-umane, ale cărui efecte sunt păgubitoare și ireversibile.

Alte definiții pentru risc:

Posibilitatea de a pierde

Incertitudinea care afectează rezultatul

Dispersia actuală a rezultatelor așteptate

Concept multidimensional, ce nu poate fi redus la un singur element, la o cifră.

2.Anilina

Anilină (arabă an-îl - plantă de indigo) este o substanță lichidă incoloră, puțin uleioasă cu un miros dulceag, care devine în contact cu aerul brun-deschis. El este format dintr-un inel de benzol la care se leagă de o grupare aminică (–NH2) formandu-se o legatură aromatica. Efectul alcalin al anilinei este redus de efectul mezomer.

2.1 Istoric

Anilina a fost obținută pentru prima dată la Unverdorben în 1826 prin distilarea uscată a indigoului și a fost denumită krystallin. În 1834, Runge izolează anilină din gudronul de cărbune, respectiv din fracția de ulei ușor(80-170°C) și o denumește kyanol. Denumirea de anilină, din numele spaniol al indigoului(anil), a fost dată de Fritzsche în 1840, care a preparat-o prin tratarea indigoului cu hidroxid de sodiu. Prima sinteză a anilinei a fost făcută de Zinzin în 1842 prin reducerea nitrobenzenului cu sulfura de amoniu.În 1843, Hofmann a dovedit că în toate procedeele menționate se obține unul și același produs- anilină.În 1856, Perkin, obține primul colorant sintetic- mauvelina- prin oxidarea sulfatului de anilină. Fabricarea industrială a anilinei a început în 1857.

2.2 Utilizare

Utilizarea anilinei este făcută mai ales în industria chimică,ea fiind materie primă pentru procesele de sintetizare a colorantilor,fibrelor sintetice precum și la producerea cauciucului și a unor medicamente.

2.3 Date fizice si chimice

Formula chimică : C6H5NH2

Forma: lichid

Culoare: maro deschis

Masă molară: 93.13 g*mol-1

Punctul de topire: -6.20C

Presiunea de vapori: 0.5 hPa(hectoPascali) la 200C

Densitatea relativă: 1.02 g/cm3 la 200C

Solubilitate : bună în solvenți organici

2.4 Stabilitate și reactivitate.

2.4.1 Reactivitatea.

Formează amestecuri explozive cu aerul la încălzire intensă.

2.4.2 Stabilitate chimică

Produsul este stabil chimic in conditii ambientale standard(temperatura camerei).

2.4.3 Posibilitatea de reacții periculoase

Risc de explozie cu:agenți oxidanți,acid percloric,acid azotic,oxigen,compuși organici,benzen/derivați benzenici.

Reacții exotermice posibile cu:anhidridă acetică,acizi.

Pericol de aprindere sau formare de gaze sau vapori inflamabili cu:Fluor,metale alcalino-pământoase,metale alcaline.

2.4.4 Condiții de evitat

Încălzire puternică

Un interval de aproximativ 15Kelvin sub punctul de aprindere poate fi considerat critic

Expunere la lumină

2.5 Informații toxicologice

Toxicitate acută orală;Simptome:Iritația mucoaselor,risc de aspirare în timpul vomitării.Prin aspirare se poate forma un edem pulmonar.

Toxicitate acută prin inhalare;

Toxicitate acută dermică

Iritația ochilor;provoacă leziuni oculare grave