Caracteristicile comunicării manageriale în organizația cunoașterii

Introducere

Comunicarea face parte din „infrastructura” organizației. Orice efort de dezvoltare a unei organizații trebuie să aibă în vedere cu prioritate latura umană a dezvoltării ei, iar comunicarea eficace și eficiența este singura cale prin care oamenii își pot corela în mod sinergetic eforturile. De calitatea comunicării manageriale depinde modul în care se folosește resursa umană a unei organizații, deci în ultimă instanță succesul organizației.

Comunicarea devine un element critic necesar în perioade de schimbări revoluționare în viața organizațiilor, ea fiind instrumentul de implementare a schimbării, a reproiectării proceselor interne, a noii strategii a organizației. În perioade de schimbare revoluționară comunicarea managerială capătă valențe noi și, mai mult ca oricând, îmbracă formele unei arte. Comunicarea rațională poate convinge mințile oamenilor să se schimbe, dar pentru a schimba și inimile oamenilor trebuie folosit limbajul emoțiilor.

Filosoful și psihologul William James spunea că omul își poate schimba viața schimbându-și atitudinea față de aceasta. Orice schimbare revoluționară presupune o schimbare radicală de atitudine și aceasta este cel mai dificil de realizat. Fără o comunicare deschisă, permanentă, precisă și suportivă, rezultată dintr-o gândire strategică, respectiva schimbare este imposibil de realizat.

Comunicarea interumană constituie un obiect de studiu cu o importanță mult mai mare decât aceea a studierii altor sfere ale comportamentului uman. Pătrunderea și înțelegerea sistemului de comunicare deschid și înlesnesc drumul cunoașterii personale și a celor din jur, fiind în măsură să clarifice ierarhizarea oamenilor în societate după criterii de valoare.

În cadrul oricărei organizații, în procesul de realizare a obiectivelor sale, un element principal îl reprezintă punerea în valoare a resurselor de care dispune. Astfel, alături de resursele naturale, materiale, financiare și informaționale, organizația valorifică și resursele umane concretizate în salariații ce lucrează efectiv în unitate și care prin munca lor asigură realizarea obiectivelor firmei, în contextul utilizării raționale a celorlalte resurse.

În cadrul compartimentelor comunicarea este, în special, informală datorită relațiilor personale, sociale și profesionale bune existente între membrii acestora. Între membrii fiecărui compartiment și managerii lor și alte compartimente comunicarea este de tip formal.

Specificul și rolul comunicării manageriale

Comunicarea mangerială este o formă de comunicare interumană, un instrument de bază al managerului, cu ajutorul căruia acesta își poate exercita atribuțiile manageriale: de planificare, de organizare, de motivare și antrenare, de coordonare, de control-evaluare și realizare a obiectivelor propuse. Comunicarea devine astfel o filozofie a mangerului și nu o sumă de cunoștințe, decizii și acțiuni mecanice.

În contextul unei dezvoltări durabile a societății umane, comunicarea managerială nu mai are rolul de transmitere a mesajelor de informare și instruire, ci devine o forță dinamică, independentă și inovatoare care este modelată de mediul în care funcționează. Resursele strategice ale oricărei organizații devin informația, cunoașterea și creativitatea. Toate acestea sunt de neconceput fără o comunicare reală și eficientă, care devine astfel un reper de competitivitate și eficiență pentru organizație.

De calitatea comunicării depind înțelegerea problemelor cu care se confruntă orice angajat. Durabilitatea relațiilor organizaționale, circulația ideilor și soluțiilor destinate rezolvării obiectivelor, cât și capacitatea managerului de a-și motiva, antrena și conduce angajații. Din această cauză se impune necesitatea perfecționării continue a deprinderilor de comunicare a managerului, atât la nivel intern, cât și la cel extern.

Comunicarea managerială este strâns legată de funcțiile managementului, de funcțiile comunicării în sine și de cultura organizațională. Scopul comunicării manageriale este de a realiza un flux informațional corect, pertinent și eficient pe orizontala și pe verticala structurii organizaționale, în vederea realizării obiectivelor strategice și operaționale stabilite.

Elementele fundamentale ale unei comunicări manageriale eficiente sunt:

- nevoia de a ști sau a deține cunoștințe profesionale necesare pentru realizarea obiectivelor individuale;

- nevoia de a înțelege scopul obiectivelor individuale sau finalitatea unei activități;

- nevoia de a exprima păreri sau judecăți de valoare și de a le comunica celorlalți.

Din această cauză corectitudinea și eficiența sistemului informațional depinde de următoarele caracteristici ale comunicării:

- formularea clară și fără ambiguități a mesajelor;

- transmiterea rapidă și nedistorsionată a mesajelor;

- descentralizarea decizională;

- profesionalism ridicat.