Un proverb vechi spune că“ Oamenii învaţă să conducă , conducand sub îndrumarea unui conducator bun”.Activitatea de management se defineşte ca o activitate complexă ce are drept scop eficientizarea eforturilor oamenilor în procesul muncii. Exercitarea procesului de management presupune existenţa unor persoane care efectuează activităţi specifice procesului de management aceste persoane fiind denumite manageri. Peter Drucker consideră că „managerii sunt atât conducatorii propiu –zişi cât şi specialiştii, sau alte persoane care pot lua decizii cu influenţă asupra activităţii firmei”. Definiţia adoptată de majoritatea specialiştilor este următoarea: orice persoană care ocupă o funcţie de conducere intr-o organizaţie socio-economică reprezintă un manager (cadru de conducere), indiferent de treapta ierarhică pe care se află. Se consideră ca managerul unei organizaţii este persoana care acţionează pentru transformarea sarcinilor in acţiuni concrete , pentru folosirea eficientă a tuturor resurselor si creşterea profitului , pentru mobilizarea salariaţilor in procesul muncii şi motivarea corespunzătoare a acestora. Însuşirile de manager nu se moştenesc. Ereditatea oferă unele predispoziţii pentru management , care , pe parcurs trebuie cultivate. Ca şi pentru alte profesiuni şi pentru cea de manager e necesară o pregătire specială , anume destinată acestei îndeletniciri. Orice manager îşi completează cunoştinţele în diferite domenii(psihologie, tehnologie, informatică, marketing, limbi străine) până la nivelul corespunzator pentru a-i conferi competenţa necesară. Managerii mai buni recunosc faptul că arta managementului trebuie învaţată. Nimeni nu devine peste noapte un manager complet competent. De asemenea , există o mulţime de cunoştinţe despre aptitudinile pe care managerii trebuie sa le folosească şi despre aspecte ale managementului oamenilor, activităţilor si a lor înşişi. Niciuna dintre aceste aptitudini nu oferă o soluţie rapidă care să fie universal valabilă. Sunt manageri care îşi dau silinţa să conducă cât mai bine şi nu reuşesc. Sunt manageri care muncesc mai puţin ,sunt mai puţin interesaţi si totuşi , obţin rezultate mai bune decât primii. Este adevărat , că pentru a conduce trebuie să ai o înzestrare naturala. Există oameni care ştiu să acţioneze şi să conducă o afacere , deşi nu au nici un fel de pregătire , iar alţii care nu vor reuşi niciodată să conducă eficient, oricât de bine pregatiţi profesional ar fi. Aceasta nu inseamnă că instruirea în domeniul managementului este de prisos - între cei foarte talentaţi si cei neînzestraţi există un număr mare de persoane , pe care instruirea în domeniul managementului îi poate ajuta foarte mult. Calitatea procesului de management şi a rezultatelor obţinute de orice tip de organizaţie depind într-o masură apreciabilă de profesionalismul managerilor. În teoriile manageriale actuale şi mai ales in literatura de specialitate , tipul managerului dur nu mai are nici o şansă. În urmă cu cateva decenii managerul de succes era descris ca un individ care face treabă, ca o persoană care pune lucrurile în mişcare şi le rezolvă. Managerii categorisiţi ca fiind inteligenţi , harnici, cu talent analitic si loiali aveau şanse reale de a face cariera. Cine era caracterizat astfel avea sistemul managerial sub control. În prezent , lucrurile arată altfel. “Cel care pune lucrurile pe roate “ a devenit o expresie depaşită. Astăzi se pune accentul pe un stil managerial sistematic, şi se crede că metoda de gândire carteziană în management este depăşită. În trecut , când se enumerau calităţile unei persoane la funcţia de manager, descrierea se concentra pe calificarea lui, pe cariera si experienţa profesională. Astăzi lucrurile s-au schimbat. Substratul profesional nu este neglijat, dar analiza personalităţii ocupă un loc mult mai mare decât înainte. Este urmarită analiza şi alte motivaţii ale implicării sale; ce ţel are cariera individului şi cum işi apreciază singur eficienţa şi potenţialul profesional în carieră. De asemenea , se au în vedere informaţii referitoare la stilul de management al persoanei şi felul în care aceasta se comportă cu subalternii. Majoritatea specialiştilor în domeniu,consideră ca însuşirile pe care trebuie să le posede un manager pot fi grupate în trei mari categorii: - abilităţi conceptuale; constau in capacitatea managerului de a vedea organizaţia ca întreg, de a cunoaşte locul fiecărui departament in organizaţie, al organizaţiei în societate, capacitatea de a gândi strategic, de a lua decizii pe termen lung; - abilităţi umane; constau în capacitatea managerului de a lucra cu oamenii şi prin intermediul lor, de a fi eficient ca membru al unui grup, de a motiva oamenii, de a se implica în soluţionarea conflictelor; - abilităţi tehnice; vizează înţelegerea sarcinilor specifice şi includ cunoaşterea foarte bună a metodelor , tehnicilor, echipamentului implicat in activităţile de producţie, financiare sau de marketing. Specialiştii clasifică calităţile unui manager în mai multe grupe, având drept criterii , pe de o parte, calităţile subiective, respectiv cunoştinţele manageriale, deprinderi, caracter, iar pe de altă parte, conţinutul activităţii , priceperii acestuia in activitatea managerială si capacitatea de a lucra cu factorul uman. Studiile de specialitate subliniază necesitatea ca printre calitaţile managerului să se regăsească spiritul de disciplină, devotamentul faţă de activitatea si obiectivele firmei, spiritul de răspundere, respectul faţă de angajaţi, efortul şi dorinţa de perfecţionare şi autodepaşire în teoria şi practica managerială.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
