Dimensiuni Culturale România - Portugalia

Cuvânt înainte

România, o tara plina de contradictii, de paradoxuri, poate deveni câteodata un mister chiar si pentru proprii ei cetateni. Acest “picior de plai” stârneste atât mandrie si iubire, cât si rusine si dezgust. Cine are oare dreptate?

Este într-adevar batrâna si bolnava, daca ne gândim la acele mentalitati comuniste, pline de regrete si mecanizari rigide. Este atât de mare discrepanta între bunici si nepoti, încât vine foarte greu atunci când vrei sa încadrezi România într-un tipar. Bineînteles ca pesimistii, cei încercati de multe ori de greutati, vor sustine cu tarie o Românie corupta, tiganizata, saraca, lipsita de maniere, s.a. Si probabil ca mai sunt si destui oameni optimisti, asa cum ma consider si eu, care mai au încredere în ceea ce se numeste „spiritul românesc” - acea combinatie de calitati atât de originala si de pretioasa care face pe fiecare român (pe unii mai rar, pe altii mai des) mândru.

Mai ales la acest „spirit românesc” se va referi aceasta lucrare, deoarece consider ca în sufletul oricarui om care se naste cel putin pe jumatate român exista acea „samânta” de constiinta colectiva, de apartenenta la toate valorile promovate si prezervate în timp de societatea româneasca. Aceasta fire a românilor îsi are radacinile în nimeni altul decât TARANUL, descris în literatura si în povestile bunicii ca fiind harnic, patriot, cu spirit colectiv, ospitalier, întelept, rabdator, s.a. Sarind la descrierea românului „modern” - sau mai bine zis contemporan - întâlnim un om simplu, mai mult tânar decât batrân, mai mult sarcastic decât glumet, mai mult sincer decât diplomat, mai curând vorbaret decât tacut, rabdator cu timpul, religios, cu dorinta de libertate, dar deseori nepasator.

Cu aceste gânduri, putem începe incursiunea în dimensiunile culturale ale României si Portugaliei, pentru a afla noi învataturi despre noi, românii, cât si despre ruda noastra de sânge, Portugalia.