Elaborarea Programului de Producție într-o Exploatație Agricolă

CAPITOLUL I

Funcţia de previziune

Funcţia de previziune are în vedere un efort de gândire şi acţiune a managerilor în scopul de a identifica anticipativ problemele care vor interveni în activitatea unităţii, din interiorul şi/sau din afara ei.

În general, manifestarea funcţiei de previziune presupune sistematizarea activităţilor şi parcurgerea următoarelor etape:

- Stabilirea perspectivei

- Definirea obiectivelor

- Stabilirea programelor pentru fiecare sector de activitate

- Definirea mijloacelor materiale şi financiare necesare obiectivelor propuse

- Evaluarea consecinţelor deciziilor adoptate

Previziunile se materializează în: prognoze, planuri şi programe.

- Planurile reprezintă componenta funcţiei de previziune cel mai frecvent întâlnită în unităţile economice. Importanţa activităţi de planificare constă în faptul că prin intermediul acesteia managerul identifică obiectivele unităţii, determină programele de activitate, stabileşte nivelul bugetului de venituri şi cheltuieli, căutând să realizeze performanţele prestabilite.

Programele, constituie un al treilea mod de manifestare a funcţiei de previziune, cu un grad mai mare de precizie, mult mai detaliate, asigurând şi o coordonare mai strictă a acţiunilor din unitatea agricolă.

Programe de productie în exploatatiile agricole Programul de productie, respectiv produsele care se obtin, constituie o componenta a unui plan de afaceri. Ele se alatura altor componente ale acestuia, cum ar fi: cea de marketing, vânzarea si promovarea produselor sau componenta financiara.

Premise ale elaborarii programelor de productie

Programul de productie, ca parte a planificarii cronologice, are rolul de a orienta activitatea de productie a unei unitati pe o perioada scurta de timp (pâna la un an). În el sunt concretizate, în urma unei fundamentari riguroase, principalele obiective de productie pentru intervalul de timp amintit.

Se asigura, în acest fel premisele elaborarii unui program în concordanta cu realitatea, cu potentialitatile unitatii, imprimând, totodata, componentelor sale elasticitatea necesara (atât cât permit ramurile agricole) adaptarii la cerintele noi din perioada la care se refera. În acest sens, pot fi avute în vedere :

a) asigurarea de informatii referitoare la cunoasterea cererii fata de produsele ce urmeaza a se obtine, la sistemul de relatii cu beneficiarii, cu furnizorii de factori de productie, la concurenti potentiali, ceea ce conduce la o buna alegere a produselor si permite modificarea obiectivelor strategice de productie adoptate anterior si formularea celor curente, astfel încât ele sa fie adaptate noilor situatii din mediul economic;

b) estimarea, sub aspect cantitativ si calitativ, a resurselor de productie de care dispune exploatatia în perioada curenta, identificarea, în general, a posibilitatilor de asigurare a tot ceea ce este necesar pentru obtin erea productiei previzionate

c) recurgerea la o serie de informatii rezultate din diagnosticul activitatii, care vor fi utile, în masura în care factorii care le-au generat nu se vor schimba, fundamentarii programului

d) masurile întreprinse de managementul superior (în exploatatiile care au structura manageriala) cu privire la îmbunatatirea organizarii productiei si a muncii;

e) actualizarea tuturor informatiilor (având în vedere evolutia mediului ambiant) si introducerea de noi informatii, cu trimitere speciala la subsistemul informational dintr-o societate;

f) recurgerea la metoda de management participativ, urmând ca la definirea obiectivelor sa contribuie componentii ai organismelor manageriale (adunarea generala a actionarilor, consiliul de administratie, comitetul de directie etc.), întâlnite în societatile comerciale pe actiuni, ca si alti membrii ai acesteia

g) corelarea rezultatelor de productie prevazute a se obtine cu cantitatile de resurse utilizabile, astfel încât sa se asigure un anumit nivel al eficientei economice si protejarea mediului natural ca si a produselor împotriva poluarii de diferite

feluri;

h) luarea în considerare a relatiilor dintre ramuri, a cooperarii dintre subdiviziunile societatii comerciale ( ferme si sectoare)

i) nu trebuie scapat din vedere faptul ca elabora rea programului are loc în conditii de risc si incertitudine, ceea ce influenteaza, dupa cum se cunoaste, în sensul diversificarii produselor.