Evaluarea unei societăți en-detail

Cap .1. Definirea misiunii evaluării

Evaluarea economică a unei afaceri, în contextul investițional al pieţei de capital, este un complex de abordări, proceduri şi metode de evaluare prin care se estimează un anumit tip de valoare al afacerii analizate, în funcție de scopul și contextual evaluării.

Evaluările economice sunt utilizate în general ca baza pentru tranzacționarea parţială sau la nivelul întregului capital social a titlurilor întreprinderilor (în special a celor necotate) şi respectiv la tranzacționarea activelor întreprinderilor, în operațiuni tip fuziuni, lichidări, divizări, cesiuni, majorări de capital, pentru compararea valorii unei afaceri cu valoarea celor existente în piaţă cu scopul de a permite aprecierea randamentului plasamentului în titlurile evaluate în raport de rentabilitatea asteptată sau cerută în cadrul procesul investiţional pe piața de capital.

În cazul societăților comerciale constituite în conformitate cu prevederile Legii 31/1990 republicate, se face distincţie între valoarea capitalurilor proprii ale firmei respective și valoarea întregii întreprinderii, care este o valoare agregată, atât a capitalurilor proprii cât și a datoriilor financiare ale întreprinderii. Într-un sens mai precis, valoarea întreprinderii este considerată valoarea capitalului investit, format din capitaluri proprii (fondurile acţionarilor) și datorii purtătoare de dobânzi (datorii financiare).

Evaluările economice de afaceri sunt necesare, în primul rând, datorită faptului că elementele patrimoniale reflectă valori contabile, istorice şi nu valori de piaţă iar, în altă ordine de idei, se poate consideră trecutul perfect reproductibil ca şi profitabilitate, viabilitate sau perspective pentru întreprindere. Rezultatele și valoarea afacerii depind mai degrabă de eficiența cu care vor fi utilizate active le firmei și de potențialul acesteia.

Evaluările economice de afaceri sunt necesare, în primul rând, datorită faptului că elementele patrimoniale reflectă valori contabile, istorice şi nu valori de piaţa iar, în alta ordine de idei, se poate considera trecutul perfect reproductibil ca şi profitabilitate, viabilitate sau perspective pentru întreprindere. Rezultatele și valoarea afacerii depind mai degrabă de eficiența cu care vor fi utilizate active le firmei și de potențialul acesteia.

Evaluarea unei întreprinderi reprezintă actul sau procesul prin care se estimează valoarea întreprinderii sau a unei participții la aceasta, fiind o operaţie complexă, derulată cu un scop şi într-un context care trebuie precizate de tandemul evaluator-client.

Evaluarea unei întreprinderi în funcţionare constă în formularea unei opinii privind valoarea unei întreprinderi sau a unei participaţii în întreprindere în ipoteza că aceasta va continua să funcţioneze. În această ipoteză trebuie luate în considerare inclusiv elementele necorporale sau intaligibile ale afacerii, generate de factori cum ar fi brevete, licențe, proceduri operaționale, avantaje de contracte, existența unui personal care a parcurs programe complexe de training specific domeniului de activitate etc., care pot mări valoarea.

Evaluarea unui bun reprezintă activitatea prin care se stabilește valoarea la zi a acelui bun sau activului individual, singular din patrimoniul folosit la o anumită întreprindere. Acestea se regăsesc in bilanțurile agentilor economici sub denumirea de :

• Mijloace fixe, terenuri, clădiri, utilaje și mijloace de lucru (uzura fizică și morală, rentabilitatea economică a acestora);

• Stocuri: materii prime;

• Creanțe;

• Disponibilități băneșți;

• Nivelul rezervei minime obligatorii, nivelul disponibilităților bănești;

• Capacitatea de a mijloci activități economice și fluxuri de numerar;

• Capitalul propriu, modalități de finanțare, acționariat.

Evaluarea unei întreprinderi asigură cele mai sigure date si informații ce privesc valoarea globală a unei întreprinderi la un anumit moment dat.

Cunoașterea surselor evaluării:

Cunoașterea obiectului evaluat (a societății evaluate) se face prin studierea atât a situațiilor financiare anuale, cât și a unor informații cu privire la modificarea capitalului social, etc.

Principalele surse de informație studiate sunt:

- situațiile financiare anuale (bilanțul contabil care oferă informații cu privire la poziția financiară a firmei, contul de profit și pierdere care indică performanțele financiare ale firmei);

- analiza fluxurilor de trezorerie;

- analiza evoluției bursiere a cursului acțiunilor societății evaluate.