Fenomenul de Delocalizare și Impactul asupra României

Outsourcing, offshore, onshore, insourcing, delocalizare, externalizare sau near-shore, right-shore, optolocalizare . Confuzia între toţi aceşti termeni alimentează modul de interpretare şi contribuie la o confuzie generală atunci când este analizat fenomenul pe care toţi aceşti termeni îl descriu; utilizarea cuvintelor anglo-saxone, conjugată cu noutatea dezbaterilor asupra fenomenului, generează o mare confuzie, tocmai de aceea, înainte de a analiza fenomenul, este necesară clarificarea termenilor de mai sus.

Termenul offshore nu are o definiţie precisă, clară, in primul rând pentru că este un termen polivalent, deoarece se exprimă în raport cu un anumit punct de vedere. Dacă „off” shore-izam, dacă „de”localizam, înseamnă că am ales deja punctul de vedere a celor care rămân. A defini înseamnă deci a lua o poziţie.

Dacă la aceasta adăugam aspectul tabu, nediscutat, ascuns al fenomenului, şi contextul politic, devine foarte dificil de depistat despre ce vorbim de fapt.

Simpla consultare a dicţionarelor, aduce o notă de scepticism în legătură cu tentativă de a defini fenomenul. „Le Petit Robert” propune următoarea definiţie: „ a încredinţa unei întreprinderi exterioare (o sarcină, o activitate secundară)” . Dicţionarele Larousse ilustrat 2000 şi Hachette enciclopedic 2001 dau următoarele definiţii: „ pentru o societate, a încredinţa o parte din producţia sa sau din activităţile sale (contabile, paza, etc) unor parteneri externi”, respectiv „transferarea către exterior a anumitor activităţi ale societăţii. Interpretarea „exterior-ului” este vagă: este vorba despre exteriorul societăţii sau al ţării?

În dicţionarele limbii romane, termenul nu apare.

Din multitudinea de definiţii date termenului offshore de către diferitele studii făcute de institute de cercetare, societăţi care au ca obiect de activitate offshore-outsourcing-ul, putem diferenţIa si defini următorii termeni: externalizare (outsourcing), delocalizare (offshore), nearshore si onshore.

Outsourcing sau externalizare – este operaţia prin care o societate încredinţează unui terţ realizare anumitor sarcini, înainte efectuate direct de către salariaţi ai societăţii. Externalizarea este de două feluri:

-infogirarea: constă în externalizare gestiunii parcului informatic (material si logistic). Acest serviciu se referă la conceperea sistemului, finanţarea acestuia, plasarea fizică, întreţinerea lui. În cadrul acestui proces se remarcă infogirarea întreţinerii de soft .

-BPO (Business Process Outsourcing): se refera la externalizarea unei întregi activitati a unei societăţi, cum ar fi: plata salariilor, contabilitatea, resursele umane, etc

Contractul încheiat între client si prestator poate fi clasificat în două mari grupe: regie si forfetare.

-în cazul contractului de regie, prestatorul pune la dispoziţia clientului (de cele mai multe ori la sediul clientului), colaboratori care lucrează sub conducerea clientului. Acest tip de relaţie contractuală este caracteristic societăţilor franceze. Regia este asociată unor obligatii de mijloace (obligation de moyens) pentru prestator.

-în cazul contractului de forfetare, prestatorul este supus unei obligaţii în ceea ce priveşte rezultatul. Acest tip de relaţie contractuală implica existenta unui caiet de sarcini si permite clientului un real control asupra termenelor limita si a costurilor activităţilor a căror realizare este încredinţată prestatorului.

Delocalizarea sau offshore – poate fi definită în teri feluri:

-în sens strict, se referă la schimbarea locului unei unităţi de producţie. Aceasta se traduce prin închiderea unei unităţi de producţie din ţara de origine si deschiderea unei alte unităţi in străinătate. Aceasta schimbare are loc fără a afecta destinaţia bunurilor sau serviciilor produse, adică piaţa domestică.

-delocalizarea poate de asemenea să definească fenomenul prin care societăţile recurg la sub-contractarea propusă de o societate din străinătate cu scopul de a îi furniza bunuri sau servicii care înainte erau produse în cadrul societăţii. Această situaţie este o combinaţie între cele două fenomene descrise anterior (in primul rând externalizare si apoi delocalizare); se defineşte astfel offshore outsourcing-ul.

-delocalizarea este interpretată drept creare a unei noi unităţi de producţie mai degrabă în străinătate decât pe plan naţional.