Fundamentarea Strategiei în Cadrul SC Robi 2000 SRL

1. TEORII ALE ANALIZEI STRATEGICE

În procesul de elaborare a unei anumite strategii economice şi de punere în aplicare a

acesteia trebuie analizat cu atenţie mediul concurenţial şi influenţa asupra activităţii

întreprinderii.

Din rândul factorilor mediului extern, R. Schonberger şi E. Knoop, în lucrarea ce le

aparţine „Managementul operaţiunilor”, consideră ca fiind mai importanţi: piaţa, concurenţa,

tehnologia, societatea şi guvernul1.

Astfel că piaţa are o influenţă directă asupra activităţii întreprinderii datorită măsurii în

care aceasta decide soarta produselor şi serviciilor existente şi a celor viitoare, precum şi

forma grupelor de consumatori cărora le sunt destinate; fiind o variabilă de care succesul

activităţii într-un mediu puternic concurenţial depinde în permanenţă.

Concurenţa este exercitată de firme cu mărimi şi potenţial diferit, având posibilitatea de

a oferi produse şi servicii variate, care, oferite acelorlaşi grupe de consumatori, pot afecta întro

măsura mai mare sau mai mică partea de piaţă ocupată şi gradul de profitabilitate.

Tehnologia reprezintă o puternică forţă concurenţială, care poate crea atât avantaje cât şi

dezavantaje cu caracter strategic întreprinderilor, influenţa acesteia fiind directă asupra

concepţiei şi caracteristicii produselor şi al serviciilor cu performanţe tehnice şi economice.

Societatea defineşte ansamblul aşteptărilor faţă de întreprindere ale membrilor care o

formează, modul cum aceasta răspunde cerinţelor pieţei privind fabricarea şi executarea de

lucrări sau servicii la un nivel calitativ superior şi la un nivel scăzut al preţurilor.

Guvernul are un cuvânt de spus prin legislaţia adoptată pentru manifestarea

nestingherită a mecanismelor pe piaţă, privind protecţia consumatorilor, a mediului

înconjurător şi a legislaţiei muncii. Acesta poate stimula activitatea economică printr-o

politică fiscală şi bugetară adecvată.

Pentru o bună funcţionare a întreprinderii într-un mediu concurenţial este necesară

urmărirea şi analiza detaliată asupra tuturor factorilor şi elementelor ce se manifestă în cadrul

acestuia. Astfel, conform lucrării lui Michael Porter2 principalii factori ce au o influenţă

asupra gradului de profitabilitate sunt:

· Potenţialii noi veniţi pe piaţă;

· Cumpărătorii;· Producătorii de articole substituente;

· Furnizorii;

· Rivalitatea între firmele existente;

· Concurenţii din cadrul industriei.

Evaluarea situaţiei interne reprezintă o necesitate pentru conducerea întreprinderii, ea

având rol de a-i permite acesteia să îşi definească poziţia concurenţială, în funcţie de părţile

tari şi slabe, oportunităţile şi vurnerabilităţile care decurg de aici şi capacitatea de a acţiona în

raport cu acestea.

O componentă importantă a analizei interne care se face la nivelul centrelor de afaceri în

cadrul managementului strategic1 o constituie determinarea punctelor tari şi punctelor slabe

ale activităţii întreprinderii. Această evaluare se face prin compararea nivelului existent în

diferitele domenii funcţionale cu standardele de excelenţă stabilite.

Principala atenţie este acordată domeniilor de activitate ce prezintă importanţă pentru

întreprindere, obiectivul strategic stabilit. Identificarea acestor puncte şi compararea lor cu

standardele de excelenţă interne şi cu nivelul atins în diferite domenii de întreprinderile

concurente, trebuie să aibe un caracter dinamic, ţinând seama de faptul că dacă are loc o

ridicare a nivelului într-un anumit domeniu din cadrul firmei, este posibil ca această

îmbunătăţire să fi avut loc şi la întreprinderile concurente.

Avantajul competitiv2 sau de competiţie defineşte ansamblul acelor activităţi pe care

întreprinderea le execută mai bine comparativ cu celelalte întreprinderi concurente. În mod

practic avantajul competitv rezultă din integrarea mai multor domenii funcţionale. Aşa, de

exemplu, un avantaj competitiv poate fi realizat de o întreprindere atunci când, în desfacerea

produselor, se asigură la un nivel superior comparativ cu întreprinderile concurente atăt

activitatea de control tehnic al calităţii, ceea ce asigură o calitate superioară produselor, cât şi

activitatea de promovare şi publicitate superioară, sau, în domeniul satisfacerii mai bune a

cerinţelor clienţilor, atunci când întreprinderea răspunde în mod prompt schimbărilor care

intervin pe piaţă, prin modificări de produse şi prin realizarea acestora într-un timp mult mai

scurt decât concurenţii.

Efectuând analiza situaţiei interne sub raportul