Imaginea de Sine și Comunicarea Interpersonală în Cadrul Grupului

INTRODUCERE

Imaginea de sine şi comunicarea interpersonală sunt două aspecte importante care privesc îndeaproape pe oricare om, deoarece sunt strict legate atât de fiecare individ în sine, cât şi de modul în care acesta socializează, interacţionează cu ceilalţi, ca fiinţă socială, care şi-ar pierde individualitatea trăind în afara comunităţii. De aici decurge şi importanţa studierii legăturii dintre cele două noţiuni.

Aşadar, lucrarea de faţă este o cercetare pe tema Imaginii de sine şi comunicării interpersonale în cadrul grupului, fiind structurată pe două părţi: una teoretică şi una practică. Partea practică se referă la Imaginea de sine la preşcolari. Partea teoretică este structurată pe două capitole: Comunicarea interpersonală. Definiţie şi particularităţi şi Comunicarea la nivel de grup, primul având două, iar cel de-al doilea şase subcapitole. Lucrarea îşi propune să verifice relaţia existentă între imaginea de sine şi comunicarea interpersonală şi să evidenţieze, prin studiul de caz, modul în care o imagine de sine negativă influenţează comportamentul unui copil. Studiul de caz s-a aplicat pe categoria de vârstă preşcolară, deoarece în jurul vârstei de şase ani se formează imaginea şi stima de sine, care, în funcţie de experienţele trăite în copilărie, persistă, influnţând în mare măsură viaţa viitorilor adulţi.

Această temă a fost aleasă deoarece subiectul ei este de interes general, având în vedere că tratează topic-uri esenţiale legate de om, de existenţa fiecăruia dintre noi. Mai mult, studiul de caz are menirea de a atrage atenţia asupra unor lucruri esenţiale referitoare la latura afectivă a preşcolarului. Aceste lucruri pe care mulţi le ignoră din lipsă de interes sau din pură neştiinţă îşi vor lăsa amprenta în sufletul viitorului adult.

I. COMUNICAREA INTERPERSONALĂ - DEFINIŢIE ŞI PARTICULARITĂŢI

Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al omului în procesul socializarii sale. Încă din trecutul îndepărtat comunicarea a jucat un rol important în relaţiile dintre indivizi. De atunci şi până astăzi, comunicarea directă, orală a supravieţuit schimbărilor şi s-a impus ca cea mai completă formă de comunicare, celelalte tipuri având importanţă secundară.

Comunicarea reprezintă un proces prin care un emiţător transmite informaţie receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte

Prin comunicare directă se înţelege, implicit, comunicarea interpersonală. Aceasta are un caracter imediat şi reciproc, asigurând realizarea conexiunii inverse (a feed-back-ului) pentru că rolurile se modifică pas cu pas, emiţătorul poate deveni receptor şi vice-versa, în funcţie de durata comunicării şi de frecvenţa mesajelor transmise. În plus, comunicarea, dialogul sau conversaţia nu are nevoie de intermediar, persoanele implicate făcând schimb direct de informaţii. De aceea, comunicarea interpersonală presupune existenţa necesară a prezenţei fizice a celor două sau mai multe persoane care participă la procesul în sine. Comunicarea interpersonală urmăreşte cunoaşterea, autocunoaşterea şi intercunoaşterea. Presupune reciprocitatea activă a conduitei partenerilor din grup: aceştia reacţionează unii cu alţii, se cunosc sau se distanţează, se suspectează.