Kuweit

Cap.1: Prezentarea pe scurt a țării

Istoric

Începând cu secolul al XVIII-lea, Kuweitul a fost condus de dinastia AL-SABAH. Amenințarea invaziei otomane în 1899 l-a determinat pe Amir Mubarak AL-SABAH să caute protecție britanică, cedând responsabilități străine și apărând Marea Britanie, până când țara a obținut independența în 1961. În august 1990, Kuweitul a fost atacat de Irak și depășit de Irak. După câteva săptămâni de atacuri aeriene, alianța Națiunilor Unite condusă de Statele Unite a lansat un atac terestru în februarie 1991, eliberând Kuweitul în termen de patru zile. În 1992, Amir a reorganizat parlamentul pe care l-a desființat în 1986. În timpul revoltelor și protestelor din lumea arabă din 2010-11, arabii apatrizi (cunoscuți sub numele de Bidoon) au susținut mici proteste la începutul anului 2011, cerând cetățenilor kuwaitieni să obțină cetățenia, munca și alte beneficii. Alte grupuri de populație, în special islamiști și kuwaitieni din medii tribale, s-au alăturat curând mișcării de protest în creștere, care a culminat cu demisia prim-ministrului de acuzații de corupție la sfârșitul anului 2011. La sfârșitul anului 2012, demonstrațiile au fost actualizate în conformitate cu un decret Amiri care a revizuit legea electorală (ceea ce a slăbit drepturile de vot ale grupurilor tribale).

Coaliția de opoziție formată din islamiști sunniți, populiști tribali și unii liberali a boicotat în mare parte alegerile legislative din 2012 și 2013 și a introdus organisme legislative mai adecvate în agenda guvernamentală. Confruntați cu perspectiva dureroasă de reducere a subvențiilor, opoziția și independenții au participat activ la alegerile din noiembrie 2016 și au câștigat aproape jumătate din locuri. Cu toate acestea, pe măsură ce alegerile din 2016 s-au apropiat, alianța opoziției unite a încetat să mai existe. și mai facțional. De la venirea la putere în 2006, Emirul a desființat Adunarea Națională de șapte ori (Curtea Constituțională a anunțat anularea în iunie 2012 și alegerile parlamentare din nou în iunie 2013) și a efectuat mai mult de o duzină de amestecuri între cabinete, de obicei se datorează stagnării politice și impasului. Legislativ și guvern.

Geografie

Locație

Orientul Mijlociu, la granița cu Golful Persic, între Irak și Arabia Saudită

Coordonatele geografice

29 30 N, 45 45 E

Referințe pe hartă

Orientul Mijlociu

Zonă

total: 17.818 km pătrați

teren: 17.818 km patrati

apă: 0 km pătrați

comparație de țară cu lumea: 157

Zonă comparativă

puțin mai mic decât New Jersey

Harta de comparare a zonei

Limitele terenului

total: 475 km

țări de frontieră (2): Irak 254 km, Arabia Saudită 221 km

Litoral

499 km

Climat

pustiu uscat; veri intens calde; ierni scurte și reci

Teren

plat până la câmpia deșertului ușor ondulată

Elevatie

cel mai înalt punct: 3,6 km la vest de Postul de Frontieră Al-Salmi, la 300 m

punctul cel mai de jos: Golful Persic 0 m

altitudine medie: 108 m

Resurse naturale

petrol, pește, creveți, gaze naturale

Utilizarea terenurilor

teren agricol: 8,5% (estimare 2018)

teren arabil: 0,6% (estimare 2018)

culturi permanente: 0,3% (estimare 2018)

pășune permanentă: 7,6% (estimare 2018)

pădure: 0,4% (estimare 2018)

altele: 91,1% (estimare 2018)