Sistemul Hormonal Sistemul nervos şi sistemul hormonal, fiecare prin mijloacele proprii dar interdependente au rolul de a coordona răspunsurile celulelor, ţesuturilor la semnalele venite din mediul extern sau intern. În sistemul hormonal comunicarea moleculară se face între o celulă (endocrină) care produce şi secretă o moleculă semnal (hormon) şi o altă celulă situată la distanţă (celula ţintă), hormonul fiind transportat între celula secretorie şi celula ţintă prin sistemul circulator. Sistemul hormonal e alcătuit din glande endocrine, hormoni circulanţi şi ţesuturile ţintă. De regula hormoni sunt produşi de celule sau grupuri de celule specializate unuia sau a mai multor hormoni (glande endocrine). Totuşi toate celelalte ţesuturi (ficat, rinichi, inimă etc.) au capacitatea de a elibera molecule semnal pentru alte celule. O celulă aptă să răspundă la un semnal hormonal e denumit celula ţinta pentru acel hormon. Unii homoni acţionează în mod specific numai asupra unui tip de celule, pe când alţi constituie semnale externe pentru o varietate mai mare de celule. Transportul hormonilor e pe cale sanguină. Hormoni peptidici şi catecolaminele circulă în plasmă în stare liberă. Hormoni steroidici, hormoni tiroidieni şi vitamina D şi formele sale active sunt liposolubile şi sunt transportaţi de proteine specifice din plasmă. Proteinele de transport au specificitate înaltă pentru un hormoni sau un grup de hormoni. Reglarea secreţiilor hormonale Secreţia unui hormon suferă fluctuaţii în raport cu diverşi factori. Eliberarea hormonului dintr-o celulă secretoare este controlată prin funcţionarea unor mechanisme de retrocontrol. Majoritatea glandelor endocrine ( tiroida, gonadele, cortexul andrenalelor ) sunt controlate prin intermediul hipofizei anterioare care produce hormoni, tropine, cu funcţie de reglare a activităţii glandei periferice. Nivelurile plasmatice ale hormonilor periferici variază în mod invers cu cele ale tropinelor hipofizare. Relaţiile feed-back între adenohipofiza şi glandele endocrine aflate sub controlul acesteia se stabilesc atât direct cât şi prin intermediul hormonilor hipotalamici care stimulează eliberarea de tropine sau inhibă eliberarea acestora. Secreţia hormonilor hipotalamici este controlat prin feed-back negativ atât de hormonul glandei periferice, cât şi de tropina hipofizară. Hipotalamusul primeşte impulsuri pentru şecreţia hormonilor proprii din regiunile învecinate ale sistemului nervos central, realizându-se o interconectare neuroendocrina. Activitatea secretorie a paratiroidei a pancreasului endocrin este reglată de parametrul biologic pe care îl controlează, glicemia, calcemia. Creşterea glicemiei declanşeaza eliberare de insulină cu acţiune hipogilcemiantă. Parathormonul este eliberat cu răspuns la hipocalcemie, că prin acţiunea sa hipercalcemiantă să redreseze calcemia. Hormoni tiroidieni Glanda tiroidă produce doi hormoni : -tetraiodtironina T4 -triiodtironina T3 Care reglează produşi metabolici fundamentale ale tuturor ţesuturilor. Structura: Sunt derivaţi ioduraţi cu un compus ipotetic, derivate de la tirozina si tironina. Tixoxina 3,3’,5’-triiodtironina T3 3, 5, 3’,5’ –tetraiodtironina T4
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
