Managementul resurselor umane - vector de creștere al eficienței activității în cadrul firmei

CAPITOLUL 1

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE-VECTOR DE CRESTERE AL EFICIENTEI ACTIVITATII IN CADRUL FIRMEI

In cadrul oricarei intreprinderi, in procesul de realizare a obiectivelor sale, un element principal il reprezinta punerea in valoare a resurselor de care dispune.

Astfel, alaturi de resursele naturale, materiale, financiare si informationale, intreprinderea valorifica si resursele umane concretizate in salariatii ce lucreaza efectiv in unitate si care prin munca lor asigura realizarea obiectivelor firmei, in contextul utilizarii rationale a celorlalte resurse.

Calitatea fortei de munca, gradul de motivare ai acesteia sunt factori de care depinde succesul sau insuccesul unei firme. Cresterea, dezvoltarea unei intreprinderi sunt inevitabil legate de abilitatea managerului de a se inconjura de oameni potriviti, fiecare angajat avand un impact deosebit asupra performantei intreprinderii. Majoritatea specialistilor recomanda ca, organizatiile trebuie sa-si asigure oamenii respectivi, sa le castige serviciile, sa le dezvolte aptitudinile, sa-i motiveze pentru nivelele inalte de dezvoltare si sa se asigure ca vor continua sa-si mentina devotamentul fata de organizatie. O perioada indelungata, intreprinderea a avut ca principal scop obtinerea profitului, iar problemele relatiilor umane erau considerate nesemnificative si erau incredintate unui sef de personal, care se ocupa, in acest sens, de aspectele administrative, juridice si disciplinare ale fortei de munca. Insa, treptat, domeniile de activiate si tipul compartimentelor de personal s-au extins.

1.1 Rolul Managementului Resurselor Umane

Importanta resurselor umane si a managementului acestora a crescut odata cu trecerea timpului si cu accentuarea necesitatii adaptarii organizatiilor la un mediu tot mai dinamic si mai competitiv.

Oricat de puternica ar fi rezistenta, schimbarile de mentalitate si de comportament sunt inevitabile odata cu schimbarile survenite in sistemul de valori umane, in general, sau in sistemul nostru de valori, in special.

Cu toate acestea, nu trebuie neglijat faptul ca schimbarile respective au, adesea, o exprimare vaga si o relevanta incerta deoarece, in general, oameni sunt foarte greu de schimbat intrucat trasaturile de personalitate ale acestora sunt bine fixate in timp, iar unele valori umane nu au intotdeauna aceleasi semnificatii datorita perceptiilor diferite.

Din perspectiva temporala, rolul resurselor umane si al managementului acestora creste continuu datorita gradului ridicat de implicare si valorificare a capacitatii oamenilor, preocupati tot mai mult de imbunatatirea calitatii vietii, in general, si a vietii profesionale in special, calitate in care sa se reflecte cat mai bine aspiratiile sau asteptarile lor.

Rolul resurselor umane, atat la nivelul firmelor cat si al intregii societati, rezulta din urmatoarele considerente:

- resursele umane produc si reproduc factorii obiectivi al productiei;

- ele reprezinta atat creatorul cat si stimulatorul mijloacelor de productie;

- resursele umane indeplinesc un rol hotarator in procesul transformarii naturii in bunuri destinate satisfacerii nevoilor societatii; ele constituie singurul factor de productie capabil sa creeze valori noi;

- influenteaza in cea mai mare parte eficienta utilizarii resurselor materiale, financiare si informatiile lor.

Astfel se poate desprinde concluzia ca resursele umane constituie elementul creator, activ si coordonator al activitatii economico-sociale care se desfasoara in cadrul intreprinderilor.

Se considera ca cea mai importanta misiune a managementului resurselor umane este sa dezvolte relatii sanatoase cu proprii angajati, sa creeze un sentiment de familie in cadrul organizatiei. Angajatii sunt cei mai importanti, pentru ca ei reprezinta o parte permanenta a organizatiei la fel ca si conducerea superioara si sprijina organizatia cu munca, talentul, creativitatea lor si o conduc.

1.2. Definitii, continut si functii ale managementului resurselor umane

Managementul Resurselor Umane include toate deciziile manageriale si practicile care influenteaza sau afecteaza in mod direct oamenii, respectiv resursele umane, care isi desfasoara activitatea in cadrul unei organizatii. In ultimii ani a fost acordata o atentie deosebita modului in care organizatiile isi coordoneaza resursele umane, deoarece s-a ajuns la concluzia ca managerul acestora detine un rol important la realizarea cu succes a obiectivelor organizatiei.

In schema traditionala a intreprinderii, salariatii erau priviti prin prisma modului in care acestia executau, in mod "disciplinat" anumite operatii prestabilite, puneau in miscare masini si dispozitive tehnologice sau indeplineau unele activitati. Asa au aparut si conceptele folosite din pacate si astazi, de "forta de munca" sau chiar "mana de lucru". Ceea ce interesa era capacitatea acestora de a pune in opera, conform regulilor, deciziile conducatorilor. Conceptul de "forta de munca"' era definit ca fiind "totalitatea aptitudinilor fizice si intelectuale pe care omul le utilizeaza in procesul obtinerii bunurilor si serviciilor". Asa a aparut, indeosebi in regimurile totalitare de sorginte marxista, impartirea muncii in "munca productiva" si "creator de bunuri materiale" si in "munca neproductiva" si "personal neproductiv", care era, de regula asociat cu acei oameni care desfasurau activitati de natura intelectuala. Orice actiune de perfectionare a "fortei de munca" viza in mod direct capacitatea de a munci mai bine, mai mult, de a executa mai multe operatii.

Pentru a pune mai bine in evidenta caracteristicile de baza ale managementului resurselor umane, este necesar sa se defineasca si sa se contureze cat mai exact locul si continutul acestuia, in literatura de specialitate exprimandu-se diferite si numeroase opinii.

Cu toata diversitatea de opinii, marea majoritate a specialistilor in domeniu considera ca managementul resurselor umane, ca oricare alt domeniu stiintific, este rezultatul cercetarii specializate si se inscrie pe traiectoria unei evolutii si diversificari relativ rapide, in numeroase domenii de activitate.