Managemetul distribuției produselor petroliere studiu de caz - Stația de Distribuție Petrom Moinești

Introducere

SNP Petrom este una dintre companiile care au o pondere importantă în economia României. În acelaşi timp, SNP Petrom tinde să devină un participant regional important şi activ într-o economie globalizată, extinzându-şi afacerile de distribuţie produse petroliere şi exploatare în ţările vecine sau relativ apropiate. Perspectivele legate de traversarea României de magistrale de transport de produse petroliere fac să crească, în viitor, importanţa României şi, implicit, a SNP Petrom, în comerţul mondial cu produse petroliere. Distribuţia astfel considerată nu transformă produsele, ci creează „utilităţi”. Ea îndeplineşte mai multe funcţiuni identice, fie că este asigurată de către producătorul însuşi, fie prin intermediari: transport de mărfuri, stocate, tranzacţii (transfer de proprietate, finanţare), comunicare cu privire la anumite atribute ale produselor petroliere. Caracteristicile fizico-chimice ale produselor petroliere impun o anumită modalitate de distribuţie a acestora.

Acesta implică şi alegerea modalităţii de realizare a distribuţiei produselor petroliere. Deoarece distribuţia reprezintă, astăzi, mai mult decât simpla plasare a produselor pe piaţă, această activitate trebuie realizată pornind de la criteriile de eficienţă economică a acesteia. Prin urmare specificul produselor petroliere determină un specific al distribuţiei acestora, iar pentru întreprindere aceasta reprezintă un anumit management al activităţii de distribuţie.

O influenţă esenţială asupra managementului distribuţiei o are produsul, care trebuie transferat din sfera producţiei în sfera consumului final. Analiza de produs, în acest context, are la baza următoarele elemente de caracterizare:

- proprietăţile fizico-chimice: starea de agregare, sensibilitate la mediu, greutate, mărime, posibilitate de păstrare;

- proprietăţile tehnico-funcţionale: parametri tehnici, dependenţa tehnică de utilizare;

- necesitatea de completare a funcţionalităţii produsului prin prestarea unor servicii în timpul sau după vânzarea produsului;

- nivelul calitativ şi de preţ ridicat, mediu sau scăzut;

- condiţii de cunoştinţe de specialitate la vânzare (inclusiv de service);

- necesarul de consum şi posibilităţile de cumpărare;

- sensibilitatea la imaginea de marca;

- gradul de noutate, respectiv stadiul ciclului de viata al produsului.

Problemele legate de protecţia mediului devin din ce în ce mai influente în stabilirea noilor metode de distribuţie agreate de societatea civilă. Cu toate acestea distribuţia considerată o activitate economică trebuie apreciată după criteriile de eficienţă şi eficacitate. Dorinţa mea în această lucrare este de a demonstra că un bun management al distribuţiei produselor petroliere poate conduce la o bunăstare a tuturor părţilor interesate: acţionari, personal, investitori, clienţi, distribuitori, societatea civilă şi instituţiile statale.

Principalele companii pe piaţa de distribuţie de carburanţi din România sunt:

- OMV cu o cotă de piaţă de 28% şi 600 benzinării

- LukOil cu 25% şi 300 benzinării

- Rompetrol cu 18-20% şi 350 benzinării (din care 114 proprii, restul Partener şi Expres)

- MOL cu 14% şi 119 benzinării

Exemplul societăţii Petrom este un exemplu de succes al aplicării unui management al distribuţiei adecvat timpului prezent. Organizarea şi funcţionarea staţiilor de distribuţie necesită o bună cunoaştere a logisticii şi fluxului de clienţi, ceea ce impune o analiză obligatorie a planificării distribuţiei de produse petroliere.

Capitolul I. Particularităţile distribuţiei produselor petroliere

Distribuţia – reprezintă activitatea comercială prin care produsele sunt transportate de la producător la cumpărător. Acest lucru presupune asigurarea transportului şi a depozitării urmate de vânzarea produselor şi serviciilor. Distribuitorul este persoana fizică sau juridică responsabilă de distribuţie. Evident că în realizarea activităţii de distribuţie sunt implicate mai multe persoane care au o anumită influenţă asupra acesteia. Astfel, că modul în care este distribuită producţia prin identificarea tuturor părţilor implicate este denumit canalul de distribuţie.

Deoarece, activităţile unei firme trebuie realizate după anumite criterii de eficienţă şi eficacitate, conducerea firmei trebuie să asigure un management al acestei activităţi. Astfel, că definim Managementul distribuţiei –ca fiind, previzionarea, organizarea, coordonarea şi controlul activităţilor aferente distribuţiei.

I.1. Conţinutul şi funcţiile distribuţiei;

Conţinutul distribuţiei este dat de influenţa şi locul acestei activităţi în cadrul firmei. Acest lucru este dat de către valoare adăugată a activităţii de distribuţie pentru firmă.

În cadrul firmei distribuţia îndeplineşte o serie de funcţii, printre acestea avem:

- funcţia comercială: Modalitate de promovare a unui produs;

- funcţia marketing: Componentă a mix-ului de marketing;

- funcţia logistică: Activitate de transport, depozitare şi vânzare a producţiei;

- funcţia financiară: Integrare în aval – strategie de creştere a firmei.

Distribuţia ca şi componentă a mix-ului de marketing care creează „utilităţi” – reprezintă un serviciu de a pune la dispoziţie produsul la locul şi în momentul actului de cumpărare (plasarea produsului pe piaţă). Astfel, distribuţia reprezintă o responsabilitatea directă a producătorului. Însă în urma unei analize a profitabilităţii (a valorii adăugate), firma alege pieţele sau zonele pe care le deserveşte asigurând distribuţia produselor şi celelalte zone pe care le cedează distribuitorilor.