Mecanisme și instrumente de planificare în companiile multinaționale

1. MECANISMELE DE PLANIFICARE ÎN COMPANIILE MULTINAȚIONALE

1.1. Procesul planificării

Orice acțiune se desfășoară în vederea atingerii unui anumit scop. Ceea ce deosebește o lume rațională de o lume nerațională este capacitatea de a gândi aceste acțiuni, cu alte cuvinte, de a le planifica. Succesul acestor planuri depinde însă în mod hotărâtor de obiectivele pe care le-am stabilit. Dacă aceste obiective nu sunt realiste, orice plan de realizare a lor va fi greșit din start. Din acest motiv, procesul de planificare trebuie să înceapă prin stabilirea unor obiective clare, precise și, cel mai important lucru, posibile, pasul următor fiind cel de stabilire a metodelor prin care acestea pot fi atinse. Pentru managementul oricărei companii, procesul planificării reprezintă elementul primordial. Înaintea acestui proces nu există decât o situație prezentă și un scop care se vrea atins. Pentru atingerea sa, compania are nevoie de o anumită organizare, de o anume forță de muncă care trebuie coordonată într-un anume fel și de anumite forme de control. Toate acestea reprezintă funcții ale managerului, dar, pentru a putea fi îndeplinite eficient, în primul rând trebuie planificate. Planificarea reprezintă prima sarcină a unui manager, și este cea care îl deosebește de un simplu administrator. Așa cum se poate observa în Figura 1.1, într-o companie procesul planificării este un proces complex și logic care se desfășoară la toate nivelele, începând cu nivelele care reprezintă conducerea superioară a firmei. La aceste nivele se stabilește misiunea firmei. Pornind de la această misiune se vor stabili planurile strategice, cele tactice și cele operaționale. Pentru ca acest proces să se poată desfășura eficient, este esențial pentru conducerea firmei ca această misiune, care reprezintă de fapt rațiunea de a fi a acelei firme, să fie foarte bine înțeleasă de către toți angajații acesteia. Din această figură se poate observa de asemenea că întregul proces al planificării se desfășoară în cadrul unui context. Fără înțelegerea corectă a acestui context în care va acționa firma, managerii săi nu vor reuși să realizeze o planificare eficientă. Pentru a putea supraviețui, orice companie trebuie să caute satisfacerea nevoilor din acest context, iar pentru a reuși acest lucru are nevoie de o serie întreagă de resurse care provin din același context. În același timp, acest context nu este constant ci se află într-o dinamică permanentă. De altfel aici apare și diferența între planificarea activității unei companii interne și cea a unei companii internaționale. Deși procesul planificării este același, în cazul planificării activității internaționale a unei firme apar elemente noi precum: guvernele țărilor gazdă, ratele de schimb, competiția cu firmele locale, diferențele legislative și, nu în ultimul rând, diferențele culturale.

Figura 1: Procesul de planificare

1.2. Misiunea firmei

În stabilirea misiunii firmei, managerii trebuie să puncteze foarte clar care este obiectivul principal al acesteia, care sunt premisele, valorile și direcțiile de acțiune, plecând de la contextul în care vor acționa. De exemplu, misiunea firmei Rank Xerox este definită de un singur cuvânt cheie: calitate. Acest lucru înseamnă că obiectivul principal al firmei îl constituie asigurarea calității la cele mai înalte standarde plecând de la premisa că acest lucru reprezintă condiția necesară de a deveni numărul unu într-un domeniu în care concurența este foarte ridicată și puternică. Valorile pe care se bazează această misiune sunt atât resursele materiale, financiare și umane de care dispune compania, sau pe care le poate mobiliza, cât și capacitatea de organizare. În acest context, direcțiile de acțiune sunt foarte clare, urmărind asigurarea calității atât pentru produsele cât și pentru serviciile oferite prin alocarea cu maximum de eficiență a resurselor și prin programe de pregătire a personalului foarte bine puse la punct. În realizarea misiunii oricărei companii sunt implicate toate departamentele acesteia. Acest lucru înseamnă că toate obiectivele și scopurile acestora trebuie să se armonizeze între ele și să fie subsumate obiectivului principal. Aceste obiective fiind stabilite de către fiecare departament în parte, este imperios necesar ca fiecărui angajat să îi fie foarte clar în minte misiunea companiei, să o înțeleagă și să o accepte. Din acest motiv, toți angajații ar trebui să participe efectiv nu doar la realizarea acestei misiuni ci și la elaborarea ei. În caz contrar, efectele pot fi cele de demotivare a personalului, de utilizare ineficientă a resurselor. De exemplu, revenind la compania Rank Xerox, dacă angajații departamentului de producție al unei filiale nu ar înțelege și accepta calitatea produselor ca obiectiv principal, ar putea decide să producă echipamente mai slabe calitativ dar mult mai ieftine, considerând că astfel vor fi mai eficienți și compania va încasa profituri mai mari. Pe moment, acest lucru este posibil, însă pe termen lung compania va începe să piardă din clienți.