Modelarea Deciziilor de Alocare a Factorilor de Producție

1.1. Elemente de logică a problemelor economice

„Ceea ce nu facem repede, nu facem”

Constantin Noica

În general, prin „problemă“ se înţelege o dificultate care, neputând fi depăşită în mod automat, presupune, fie o cercetare empirică, fie una conceptuală. În mod intuitiv, prin problemă vom înţelege o diferenţă între o situaţie existentă şi una dorită. În structura unei probleme distingem trei componente, şi anume: baza, generatorul şi soluţia (dacă există).

Baza unei probleme se constituie din cunoştinţele precedente relative la domeniul în care este formulată problema. Acestea pot apărea sub diferite formulări în conţinutul problemei, dar nu sunt puse sub semnul întrebării şi nici nu fac obiectul cercetării. Geneza (generatorul) unei probleme cuprinde mulţimea cauzelor care au determinat apariţia problemei. Dintre acestea cel puţin una va fi principală, restul având un rol secundar.

Soluţia problemei poate lipsi temporar, local sau definitiv (în cazul problemelor insolvabile ).

În mod frecvent, noţiunea de problemă este tratată sub două aspecte :

1. conţinutul psihologic al problemei (aşa-numita situaţie decizională)

2. structura formulării lingvistice a problemei.

Cele două aspecte se referă la actul întrebării (aspectul psihologic) şi modalitatea de exprimare a întrebării într-un limbaj (aspectul lingvistic).

În ce priveşte aspectul psihologic al problemei, relevăm faptul că, formularea acesteia presupune delimitarea clară în timp şi spaţiu a componentelor situaţiei decizionale aferente. Aşadar, în structura unei situaţii decizionale vom distinge:

a) Strategiile (variante) de acţiune - reprezintă posibilităţile (căile) de rezolvare a problemei date.

b) Stările naturii - reflectă contextul (ambianţa) în care se desfăşoară procesul analizat, fiind desprinse din baza problemei de către analist sau decident. Acestea sunt variabile care nu pot fi controlate, dar se cunoaşte probabilitatea de manifestare a lor.

c) Predicţiile stărilor naturii - reprezintă posibilităţile de manifestare a variabilelor necontrolate.

d) Consecinţele acţiunilor - reprezintă rezultatele anticipate ale implementării strategiilor identificate în diferite ipostaze de manifestare a stărilor naturii. Acestea pot fi reprezentate în cadrul unei matrice decizionale, care reflectă întreaga situaţie decizională. Liniile matricei reprezintă strategiile, coloanele - stările naturii, iar elementele matricei - consecinţele;

e) Criteriile de decizie cuprind regulile după care va fi aleasă una dintre strategiile de acţiune.

Formularea corectă a problemei ce trebuie rezolvată, delimitarea ei din ansamblul altor probleme cu care se găseşte în interdependenţă, condiţionează în mare măsură justeţea deciziei care urmează a fi adoptată. Adeseori se spune că o problemă bine formulată este pe jumătate rezolvată!

O problemă va fi bine formulată numai dacă este bine concepută şi bine enunţată.

Pentru ca o problemă să fie bine concepută trebuie ca nici una dintre presupoziţii să nu fie falsă, iar pentru a fi bine enunţată va trebui să respecte anumite reguli, dintre care amintim: numărul variabilelor generatorului să fie egal cu numărul necunoscutelor; dacă există o singură variabilă - să fie elementară, iar dacă este neelementară să fie rezultatul unei combinaţii de probleme bine enunţate.

În practică, enunţul unei probleme va trebui să detalieze baza la nivelul de cunoaştere şi percepţie al celui care urmează să o rezolve. Enunţul detaliat al unei probleme va fi acela în care va fi descrisă întreaga bază.