Originea, evoluția și funcțiile banilor

Originea, evoluţia şi funcţiile banilor

1. ORIGINEA BANILOR

Banii reprezintă piatra de temelie a economiei. Ajută statele să strângă impozitele necesare finanțării bunului public și le permite producătorilor să își îmbunătățească marfa reinvestind sumele obținute din comerț; și totuși, originea lor rămâne un mister.

Banii sunt menționați de acum câteva milenii. În jurul anului 650 î.e.n., în Lidia (acum o regiune din vestul Turciei), se fabricau monede din electrum, un aliaj de aur și argint. Primele bancnote au apărut în China în preajma anului 1.000, în timp ce aztecii au folosit boabele de cafea ca unitate monetară până prin secolul al XII-lea.

În diferite epoci, din diferite motive, diferitele popoare si civilizatii au acceptat diferiţi mijlocitori ai schimbului, acestea fiind primele forme de bani cunoscute de societatea omenească. Putem da ca exemple: argila, ceramica, carapacea de broască ţestoasă, dinţii de delfin, vite, porci, tutun, sare, etc. În cele din urmă a fost preferat aurul, datorită calităţilor sale. La început, aurul a circulat în calitate de bani sub forma de bucăţi brute, apoi de lingouri şi bare de greutăţi egale. Principalul neajuns al acestei situaţii consta în necesitatea cântăririi şi verificării purităţii aurului la fiecare act de vânzare-cumpărare. Acest neajuns a fost înlăturat prin marcarea lingourilor şi barelor, mai întâi de către negustori, apoi de capeteniile feudale, oraşe şi sate. Astfel s-a ajuns la folosirea monedelor de aur.

2.1 MONEDA METALICĂ

Denumirea de monedă, prezentă în mai multe limbi, vine din timpul Imperiului Roman, urmare a faptului că atelierul unde se confecţionau piesele metelice fusese instalat alături de templul zeiţei Junon Moneta din Roma. Pe teritoriul ţării noastre, i.C , circulau monede de provenienţă grecească. Prima emisiune proprie aparţine lui Hreprodus monede macedonene, iau mai tarziu in timpul domniei lui Burebista şi Decebal, se trece la imitarea denarului roman republican de argint.

O trăsătură specifică a economiei de piaţă constă în limitarea schimburilor directe de mărfuri şi servicii (trocul) şi generalizarea utilizării banilor.

În conversaţia de zi cu zi, termenul de bani este utilizat pentru a însemna mai multe lucruri foarte diferite. Unul dintre acestea este tocmai moneda, când se pune întrebarea "Aveţi bani la d-voastra?" în realitate numai o mică proporţie din valoarea în dolari a cumpărăturilor, probabil în jur de 1% este plătită cu ajutorul monedei. Deci, aceasta definiţie populară a banilor este foarte îngustă pentru a fi utilizată in ştiinţa economică sau juridică. Intr-o altă definiţie populară a banilor care este prea largă, se tratează banii ca sinonim al avuţiei. A spune că "cineva are o mulţime de bani" inseamnă că acel cineva este bogat (avut). Moneda a contribuit substanţial la patrimoniul de valori al omenirii în cursul mileniilor. Fiind în primul rând un instrument social-economic, indispensabil oricărei economii, ea a reprezentat "o instituţie istorică, a urmat şi urmează evoluţia societăţii umane". Ascensiunea sau declinul naţiunilor a fost adesea marcată profund de modurile de administrare a monedei, care s-a manifestat - după caz - ca factor al dezvoltării ori ca obstacol în calea evoluţiei, avantajând ori împiedicând, influenţa sa asupra comunităţilor umane resfrângându-se în două chipuri, precum, simbolic a şi fost creat: din avers şi revers. Apariţia şi circulaţia monedei în strânsă corelaţie cu economiile popoarelor au dus la afirmarea sa plenară, la asimilarea ei de către diferitele colectivităţi umane. Utilizarea sa la nivelul planetar a determinat abordarea fenomenelor monetare de către teoreticieni printr-o varietate apreciabilă de explicaţii, soluţii şi forme de exprimare, de cele mai multe ori vădit contradictorii. Controversele asupra naturii şi funcţiilor monedei persistă de secole şi probabil că acumularea progresivă a informaţiilor prin utilizarea tehnicilor moderne de investigare va lansa noi ipoteze, teorii şi metode în acest domeniu. Din complexitatea fenomenului monetar derivă şi multitudinea definiţiilor date monedei, datorită cunoaşterii variate sau insuficiente a genezei, manifestărilor şi funcţiilor ei. Unele definiţii exprimă particularităţi ale monedei (actuale sau cele ce s-au perpetuat în timp), altele o consideră ca fiind marfă ori pur şi simplu o noţiune abstractă.

Intr-o definiţie prin monedă este desemnat orice bun acceptat ca instrument liberator de creditori sau vânzători, un "bon" pentru cumpărarea mărfurilor. Intr-un alt punct de vedere se consideră ca atunci "când o marfă serveşte continuu ca intermediar pentru schimburi indirecte, ea devine monedă".

Moneda, în forma ei clasică de disc metalic cu o greutate determinată, se utilizează ca mijloc de circulaţie, de plată şi tezaurizare. Ea reprezintă un instrument-etalon legal de plată pentru facilitarea schimburilor, pentru acumulări, fiind măsurătorul general de valori care poartă girul autorităţii emitente, statul, şi care se bucură de încredere publică.

Moneda metalică constituie un document prețios, care oferă sub formă condensată informații privind realitățile politice, economice, religioase, culturale și artistice ale perioadei în care au fost emise. Mai mult decât orice alt obiect arheologic moneda reușește să adune atât un mesaj scris (așa cum este cazul în general) prin legenda sa, cât și unul iconografic – prin reprezentările figurale - și respectiv metrologic – prin dimensiuni și greutate. Chiar și atunci când monedele nu sunt propriu-zis datate, toate aceste informații permit o încadrare precisa în timp, mai ales atunci când se face corelarea cu informații istorice provenite din alte surse (cronici, mărturii scrise, documente epigrafice etc.).

Monedele au caracter de document obiectiv, nemijlocit, subiectivitatea putând acționa asupra acestui instrument doar la momentul conceperii sale și foarte rar ulterior, caz în care de asemenea oferă informații (spre exemplu ștergerea ulterioară de pe anumite monede a numelui unor împărați romani care au suferit damnatio memoriae, cum este cazul împăratului Nero). Caracterul de document obiectiv este deosebit de prețios și de necontestat. Prin studierea monedelor s-au putut chiar identifica personaje istorice altfel necunoscute (și care e de presupus că ar fi ramas necunoscute daca nu ar fi emis monedă - de exemplu regi sciți minori de pe teritoriul Dobrogei de azi), s-a putut observa portretistica unor emitenți altfel necunoscuți sub acest aspect, s-a confirmat sau revizuit datarea unor evenimente istorice etc. Monedele sunt un ajutor prețios pentru arheolog, permițând datarea absolută sau relativă a nivelurilor de locuire evidențiate pe parcursul explorării siturilor arheologice prin metode specifice. Și în epoca modernă și contemporană moneda este un instrument social-politic indispensabil oricărei economii.