Peleții - viitorul energiei termice

Introducere

Energia, indiferent de forma sub care se regăsește, reprezintă baza evoluției și dezvoltării societății în care trăim. Ea este cea care ne protejează față de mediul înconjurător și are un rol esențial în producția de bunuri și prestarea de servicii, facilitând astfel obținerea bunăstării generale (Bradely Jr., Fulmer, 2004). Utilizarea energiei contribuie la îmbunătățirea standardelor de viață, precum și la combaterea sărăciei. Fiind un element inițial, necesar pentru majoritatea proceselor de producție, costul energiei joacă, poate, cel mai important în nivelul de concurențialitate al produselor și serviciilor. Accesul deficitar la sursele de energie implică costuri financiare cât și de mediu.

Energia angrenează statele și companiile internaționale într-o continua cursă în vederea atragerii resurselor la un cost cât mai redus și la o calitate cât mai ridicată. Energia poate fi analizată din perspectiva a trei dimensiuni (Pascual, Elkind, 2010):

A siguranței - prin prisma disponibilității resurselor de energie pentru economie,

A durabilității - cu privire la impactul utilizării diferitelor surse de energie asupra mediului,

A concurențialității - la nivelul costului atragerii surselor de energie.

În acest sens, statele cât și companiile vor căuta să aibă acces la surse sigure, ieftine și cu impact redus asupra mediului.

Datorită faptului că mix-ul energetic mondial este dominat de combustibilii fosili, și aceștia sunt considerați a fi neregenerabili, se ridică problema cu privire la disponibilitatea acestora în viitor, având în vedere creșterea consumului de energie la nivel mondial. Având în vedere potențialele efecte negative la nivelul societății, ale schimbărilor climatice în timp, precum creșterea nivelului apelor sau a incidenței evenimentelor meteorologice extreme, există la nivel internațional demersuri în vederea obținerii unui acord global cu privire la limitarea emisiilor acestea provenind cu precădere din sectorul energetic. Pentru atingerea acestui deziderat se impune disponibilitatea de surse de energie cu emisii reduse de gaze cu efect de seră.

În ultimele două decenii au fost înregistrate schimbări majore în felul în care comunitatea științifică și factorii de decizie au văzut viitorul sectorului energetic. De-a lungul anilor au existat mai multe scenarii previzionate cu privire la principalii combustibili fosili, precum că, având în vedere rezervele cunoscute, aceștia se vor termina undeva până la sfârșitul acestui secol, și că epuizarea acestora este doar o chestiune de timp, nu o incertitudine. Evident, este bine cunoscut faptul căci combustibilii fosili nu reprezintă o opțiune viabilă și că vor fi folosiți din ce în ce mai puțin, precum și faptul că sursele regenerabile de energie vor primi o atenție din ce în ce mai mare.

Un punct important care stă la baza integrării și utilizării surselor regenerabile este reprezentat de necesitatea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, dat fiind faptul că o parte semnificativă din ceea ce se eliberează in atmosfera reprezintă efectul proceselor de producție a energiei electrice și termice de către centralele termice (SO2, NO2, CO2, praf, zgură, cenușă și poluare termică).

Cu timpul, au existat mai multe inițiative la nivel global, iar în martie 2007, Uniunea Europeană a adoptat o nouă politică de stabilire a obiectivelor în materie de energie regenerabilă, astfel încât până în 2020 să se obțină cel puțin 20% din necesarul de energie al UE din surse regenerabile. Pentru a atinge acest obiectiv, Comisia Europeană a elaborat o serie de noi directive care vizează industria energetică, si proceduri in ceea ce privește construcțiile publice si private. Printre acestea se numără (Directiva 20/20/20):

Reducerea cu 20% față de anii '90 a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020,

Creșterea ponderii energiei regenerabile la 20% din sursele sale de energie până în 2020

Reducerea consumului primar mondial cu 20% până în 2020

Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului a stabilit până în 2030 o pondere a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie al Uniunii de cel puțin 32 %, de asemenea, se dorește:

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 % până în 2030, în comparație cu nivelurile din 1990,

Creșterea ponderei energiei din surse regenerabile consumate la cel puțin 27%,

Realizarea unei economii de energie de cel puțin 27 %,

Îmbunătățirea siguranței energetice, competitivității și dezvoltării durabile.

Prin urmare, eficiența energetică și sursele de energie regenerabilă reprezintă câteva dintre cele mai promițătoare modalități în care aproape jumătate din obiectivul stabilit și convenit în Acordul de la Paris privind schimbările climatice poate fi realizat, aceste eforturi ajutând țările semnatare, și nu numai, să reducă consumul de resurse, să optimizeze costurile și să asigure speranța națională pentru un viitor mai luminos și mai sigur din punct de vedere energetic.