Politică externă și de securitate comună

POLITICA EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ –PESC

1. Normele aquis-ului comunitar

În opinia specialiştilor în studii de securitate (Barry Buzan, Ole Weaver, Jaap de Wilde), conceptul modern de securitate include cinci factori cumulativi; securitatea unei entităţi statale, este asigurată dacă se ţine cont de următoarele cinci componente: componenta politica a securităţii, componenta militară, componenta economică, componenta societală şi cea ecologică.

Problematica securităţii nu se confundă cu funcţionarea normală a statului pe aceste dimensiuni, ci se referă numai la ameninţările care, prin dimensiunile menţionate, pun în pericol existenţa statului.

Securitatea politică, se referă la stabilitatea organizaţională a statelor, a sistemelor de guvernământ şi a ideologiilor care le legitimează.

Securitatea societală, se referă la menţinerea, procesului de evoluţie, a identităţii naţionale colective, a modelelor tradiţionale ale limbii, culturii, religiei şi obicieiurilor unui popor.

Securitatea mediului înconjurător este una dintre componentele importante ale conceptului de securitate, alături de celelalte componente

Politica externă şi de securitate comună desemnează un sistem de cooperare între statele membre U.E. în materie de politică externă şi securitate, constituind “pilonul doi” al Uniunii Europene, alături de Comunitatea Europeană şi cooperarea în domeniile Justiţiei şi Afacerilor Interne (JAI).

Obiectivul acestei politici îl constituie protejarea intereselor fundamentale ale statelor membre în materie de politică externă, independenţă şi securitate a Uniunii Europene, cu perspectiva realizării unei politici de apărare comună (art. J. 4 din Tratatul de la Maastricht prevede că PESC va include toate aspectele legate de securitatea Uniunii, inclusiv eventuala realizare a unei politici comune de apărare care în timp ar putea duce la o apărare comună).

Instrumentele la dispoziţia PESC sunt poziţiile şi acţiunile comune, armonizarea poziţiilor statelor membre în cadrul organizaţiilor internaţionale, demersuri şi misiuni exploratorii, asocierea unor instrumente diplomatice cu altele economice şi schimbul permanent de informaţii între statele membre în chestiuni de politică internaţională.

Politica externă şi de securitate comună (PESC) - inovaţii aduse de Tratatul de la Lisabona

Tratatul de la Lisabona fuzionează poziţiile de Înalt Reprezentant pentru PESC şi de Comisar Însărcinat cu Afacerile Externe, sub titulatura de "Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate". Atribuţiile care îi revin prevăd dreptul de iniţiativă în domeniul PESC, preşedinţia Consiliului Afaceri Externe, reprezentarea Uniunii faţă de terţi şi în cadrul organizaţiilor şi conferinţelor interguvernamentale. Tratatul de la Lisabona prevede, totodată, crearea unui Serviciu European pentru Acţiunea Externă/ SEAE.

Serviciul va fi o structură autonomă, separată de Comisie şi Consiliu. Acesta va avea rol de sprijin şi coordonare pentru componentele acţiunii externe ale Uniunii (inclusiv pentru dimensiunea externa a unor politici precum energie, schimbări climatice etc.).

Aceasta responsabilitate orizontală asupra acţiunii externe a Uniunii este reflectată şi în gestionarea instrumentelor financiare externe, unde SEAE îi va reveni responsabilitatea primară pentru programarea obiectivelor ce urmează să fie finanţate din bugetul comunitar: alocarea de ţară şi regionala, strategiile de ţară şi regionale, programele indicative naţionale si regionale.

Celelalte schimbări privind PESC rămân minore, un pas înainte constituindu-l faptul ca Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate are drept de iniţiativa în domeniul politicii externe. Totodată, Tratatul prevede posibilitatea adoptării aşa-numitei clauze pasarelă, care permite Consiliului European să hotărască, cu unanimitate, extinderea câmpului de aplicare a majorităţii calificate în domeniul PESC

Obiectivele PESC desprinse din prevederile tratatelor de constituire a UE:

- Salvgardarea valorilor comune, intereselor fundamentale şi a independenţei Uniunii,

- Întărirea securităţii UE şi a statelor membre