Procesul de Management

În orice întreprindere procesul muncii în sens larg cunoaşte două laturi:

- de execuţie, prin care resursele umane acţionează asupra elementelor materiale;

- de conducere, prin care o parte a resursei umane acţionează asupra celeilalte părţi de factor uman.

Prin urmare, procesul de management constă într-un ansamblu de acţiuni prin care managerul individual sau de grup prevede, organizează, coordonează, ia decizii şi controlează activitatea salariaţilor în vederea realizării obiectivelor întreprinderii.

Conţinutul procesului de management poate fi abordat din mai multe puncte de vedere:

a) sub aspect metodologic, procesul managerial constă în succesiunea următoarelor etape:

- definirea scopului, adică a stării dorite sistemului

- analiza situaţiei actuale, adică înţelegerea stării sistemului în prezent

- determinarea problemei, respectiv a contradicţiei dintre situaţia actuală şi scopul propus

- adoptarea deciziei prin care se încearcă rezolvarea contradicţiei

b) din punct de vedere economic, procesul managerial cuprinde etape logice care vizează corelaţia nevoi-resurse şi anume:

- determinarea necesităţilor întreprinderii

- analiza resurselor disponibile

- repartizarea resurselor

- folosirea resurselor în vederea satisfacerii nevoilor

c) din punct de vedere social, procesul managerial constă în implicarea omului în toate segmentele activităţii dintr-o întreprindere în întregul proces de atragere şi administrare a resurselor;

d) din punct de vedere informaţional, procesul de management vizează parcurgerea următoarelor etape:

- cercetarea informaţiilor disponibile

- completarea informaţiilor utile

- prelucrarea informaţiilor

- transmiterea informaţiilor

e) sub aspect organizaţional, procesul de management include totalitatea regulilor de funcţionare a întreprinderii, aflate în vigoare la un moment dat, care conferă raţionalitate acţiunilor omului şi anume:

- ansamblul reglementărilor şi normelor

- totalitatea metodelor de instruire

- principiile de stabilire a răspunderii

- ansamblul relaţiilor de cooperare între diverse verigi ale organizaţiei

f) din punct de vedere funcţional, procesul de management include:

- previziunea

- organizarea

- coordonarea

- decizia

- controlul

În practică, aceste abordări ale activităţii de conducere sunt dificil de identificat distinct, dintr-un punct de vedere sau altul. Aceasta, deoarece procesul de management are un caracter complex care se manifestă prin multiple întrepătrunderi ale zonei economicului cu socialul, juridicul, informaţionalul etc. Cu alte cuvinte, orice proces de management se manifestă după anumite reguli comune, dar diferă de la o firmă la alta, fiind mai mult sau mai puţin eficient. Această diversitate se explică pe de o parte în funcţie de factorii obiectivi care influenţează întreprinderea (resursele disponibile, informaţia cunoscută, calitatea factorului uman etc.) iar pe de altă parte în funcţie de abilitatea întreprinzătorului de a face faţă conjuncturii, respectiv schimbărilor din mediul de afaceri al întreprinderii.

Complexitatea şi diversitatea procesului de management se completează cu alte trăsături ale sale şi anume:

- dinamism;

- stabilitate;

- continuitate;

- consecvenţă;

- ciclicitate.

Procesul de management este dinamic deoarece problematica unei organizaţii, relaţiile de conducere, metodele de management etc. se schimbă permanent. El este în acelaşi timp şi stabil deoarece urmăreşte folosirea unor structuri cunoscute în preluarea informaţiilor şi adoptarea deciziilor. Este de asemenea, continuu avându-se în vedere continuitatea activităţilor de producţie, reparaţii, schimb şi consum. Totodată, procesul de management se caracterizează prin consecvenţă, în sensul că fiecare etapă a sa este obligatorie şi prin ciclicitate, deoarece în urma unei decizii este posibil ca scopul atins să devină noua situaţie faţă de care se stabilesc noi obiective şi are loc astfel, reluarea procesului de management.

H. Fayol a identificat funcţiile managementului sub forma succesiunii următoare: prevedere, organizare, coordonare, comandă, control.

În managementul contemporan prevederea este inclusă în activitatea de previziune, iar comanda înlocuită cu decizia prin asigurarea motivării salariaţilor.

A.  Previziunea

Previziunea înseamnă funcţia managementului prin care se asigură activitatea de anticipare a viitorului. Realizarea activităţii de previziune porneşte de la cunoaşterea resurselor disponibile, a rezultatelor activităţii trecute, situaţia actuală şi obiectivele urmărite.

Previziunea se realizează prin mai multe instrumente:

- diagnoză;

- prognoză;

- planificare şi

- programare.

Diagnoza cuprinde ansamblul operaţiunilor de diagnosticare a situaţiei întreprinderii în vederea cunoaşterii stării sistemului la un moment dat. În acest sens se utilizează date statistice şi informaţionale din evidenţa contabilă.

Prognoza reprezintă totalitatea operaţiunilor de investigare în timp a activităţii întreprinderii în vederea anticipării evoluţiei viitoare a sistemului şi fundamentării deciziilor strategice.

Planificarea reprezintă varianta previziunii prin care se asigură încadrarea activităţii curente a întreprinderii în tendinţele de dezvoltare a acestuia şi a economiei în general.

Componentele planificării sunt:

- planul care este un instrument managerial prin care se stabilesc obiective, direcţii de acţiune şi se asigură coordonarea activităţilor din întreprindere folosindu-se factorii de producţie disponibili;

- timpul este o variabilă importantă a planificării în funcţie de care se asigură:

Ř previziuni strategice (pe durată de 5-10 ani) care vizează aspecte esenţiale cum ar fi retehnologizarea întreprinderii sau utilizarea de noi metode de marketing;

Ř previziuni pe durată medie (1-5 ani) care vizează obiective mai puţin ample, care derivă din cele strategice;

Ř previziuni tactice, de scurtă durată (pe perioade mai mici de 1 an);

- procesul de planificare care constă într-un ansamblu de etape corelate între ele care urmăresc elaborarea şi aplicarea planurilor şi obiectivelor organizaţiei.

În faza pregătitoare a procesului de planificare se formulează obiectivele şi misiunea întreprinderii, se stabilesc ipotezele şi premisele mediului de afaceri.

Faza planificării propriu-zise se concretizează în elaborarea planurilor pe termen scurt, mediu şi lung, respectându-se corelaţiile dintre acestea.

În cadrul etapei planurilor de rezervă, orice agent economic elaborează o strategie de rezervă la care ar putea să apeleze în cazul unor schimbări de mediu care nu îi mai permit acţiunile lansate potrivit planurilor iniţiale

Faza implementării se referă la declanşarea activităţii în conformitate cu planurile elaborate.

Faza revederii îşi propune compararea rezultatelor înregistrate cu misiunea întreprinderii, şi reluarea unui nou proces de planificare.

Programarea reprezintă modalitatea de previziune care constă în succesiunea şi intercondiţionarea activităţilor unui sistem economic în intervale scurte de timp (săptămâni, mai multe zile, o zi sau pe oră, pe schimb de lucru, etc.).

În practică, se întâlnesc mulţi manageri care evită previziunea activităţii firmei, preferând să lase piaţa să se pronunţe dacă acceptă sau nu o acţiune sau produs. Iată câteva motive pentru care nu se face planificare microeconomică în cadrul unor întreprinderi:

- este nevoie de prea mult timp pentru previziune şi prea multă muncă;

- managerul nu are cunoştinţe despre cum să facă previziunea;

- viitorul intuit de manager este prea nesigur;

- decidenţii au comportamente care susţin că trăiesc pentru prezent;

- există teama de eşec în ceea ce priveşte relaţia efort-efect al procesului de previziune.