Recruțarea și selecția personalului

CAPITOLUL I RECRUTAREA PESONALULUI

Recrutarea reprezintă procesul prin care organizaţia localizează şi atrage persoanele potrivite pentru a ocupa posturile vacante.

Caracteristicele surselor interne şi externe de recrutare

se permite obținerea calificării specifice organizației respective, doar prin recrutarea din cadrul acesteia a unui candidat;

probabilitatea de a lua decizii necorespunzătoare este mult diminuată;

timpul aferent orientării și îndrumării pe posturi a noilor angajați este mult diminuat;

motivarea personalului crește, iar ambianța morală se îmbunătățește;

probabilitatea ca angajaţii ambiţioşi şi competenţi să părăsească organizaţia scăde;

recrutarea personalului este mai rapidă și mai puţin costisitoare;

Dezavantaje ale surselor interne

impiedică infuzia de „suflu proaspăt” și defavorizează promovarea unor idei noi;

favorizează manifestarea principiului lui Peter, conform căruia oamenii tind să se ridice pe scara ierarhică până la nivelul lor de incompetență;

se poate manifesta favoritismul sau se pot declanşa numeroase conflicte sau stări afective;

provocarea apariției de posturi vacante în lanț,

așa-numitul efect de undă a postului liber;

elaborarea unor programe adecvate de pregătire profesională care să permită dezvoltarea corespunzătoare a propriilor angajați pentru ca aceștia să își poată asuma noi responsabilități și sarcini.

lupta pentru promovare poate afecta negativ moralul angajaţilor şi relaţii între ei;

Avantajele recrutării externe a personalului:

permite identificarea și atragerea unui numar mai mare de candidați potențiali;

permite îmbunătățirea procesului propriu-zis de recrutare datorită posibilității oferite de a compara candidaturile interne și externe;

noii angajați pot constitui o sursa potențială de idei și cunoștințe noi;

permite îmbogățirea potențialului uman intern al organizației, eliminarea unor eventuale stagnări sau rutine instalate;

permite diminuarea cheltuielilor sau a costurilor cu pregătirea personalului;

încurajează un nou mod de gândire în cadrul organizației și poate preveni sau corecta unele obligații contractuale de durată;

Dezavantajele recrutării externe:

identificarea, atragerea și evaluarea candidaților se realizează mult mai dificil, doar pe baza unor referințe sau a unor scurte interviuri;

riscul de a angaja candidați care, ulterior, nu dovedesc sau nu se pot menține la potențialul înalt pe care l-au demonstrat în timpul procesului de selecție;

costul recrutării personalului este mult mai ridicat;

timpul necesar orientării, adaptării sau integrării pe posturi a noilor angajați este mult mai mare;

De exemplu, să presupunem (conform figurii 2) că 25% dintre candidaţi care au trimis resume-uri, ca răspuns la anunţul publicat în ziar, au fost invitaţi la interviu. În continuare, 50% dintre cei invitaţi vor fi rechemaţi pentru un nou interviu; circa 20% dintre aceştia din urmă renunţă la candidatură; 33% dintre cei rămaşi primesc oferta de angajare; 75% dintre candidaţi cărora li se face oferta acceptă. Astfel, pe baza experienţei, experţii în recrutare pot calcula un număr de 600 candidaţi care să trimită resume-urile, dintre care vor fi angajaţi 15.

Desigur, trebuie să se ţină seama de rata şomajului, care poate determina abateri considerabile făcute pe baza experienţei.