Relații Publice - Evoluție și Perspective

Extras din proiect

- Omul de PR - „Professional liar”
- „Let’s PR it!” – „Hai să muşamalizăm acest lucru!” (preşedintele SUA, Richard Nixon – mai puţin interesat de realitate şi mai mult de modul în care acesta ar putea fi cosmetizată).
- Evoluţia semnificaţiei termenului „Relaţii Publice” – 1850 – 1999:
- 1850 (cf. Barnum): manipulare, propagandă;
- 1906 (cf. Lee): onestitate, înţelegere, compromis;
- 1923 (Bernays): arta consensului;
- 1930: consens social şi politic, bună înţelegere, formularea opiniei publice, a motiva, a persuada, a clarifica;
- 1950: lubrifiant, catalizator, interpret;
- 1976 (Rex Harlow): management, organizaţie, public, comunicare, relaţii;
- 1997 (Gordon): participarea activă la construirea socială a înţelesurilor;
- 1999 (Hutton): managementul strategic al relaţiilor unei organizaţii.
Definiţii şi modele ale Relaţiilor Publice
- În procesul de definirea a RP trebuie urmărite 3 direcţii (J. Grunig & T. Hunt, 1984):
- activităţile pe care le implică RP;
- efectele activităţii de RP;
- practicarea cu responsabilitate a RP.
- RP definite ca „modalitatea prin care se obţine bunăvoinţa publicului” (Theodore Newton Vail, preşedintele executiv American Telephone and Telegraph Company, 1908)
- 1923 – Edward L. Bernays, „Crystallizing Public Opinion” – prima lucrare dedicată în exclusivitate domeniului RP;
- James G. Hutton – teoria celor 3 I – Interes, Iniţiativă, Imagine
- Consilierul de RP (cf. E. L. Bernays, Cristalizarea opiniei publice, 1923)
- este văzut ca „avocatul profesionist” în RP, care caută să găsească echilibrul între organizaţie şi public;
- trebuie să apere atât interesele organizaţiei în faţa publicurilor, cât şi interesele publicului în faţa organizaţiei;
- îşi desfăşoară activitatea în spaţiul social, în care acţionează legile sociale.
- RP reprezintă arta consensului.
- Specialistul în RP este un „student”, care studiază continuu.
- Documentarea şi cercetarea fac parte din conduita profesională.
- „Biblioteca publică – cea mai importantă resursă pe care o poate avea un specialist.” (E. L. Bernays)
- Atitudinea etică trebuie să privească atât organizaţia, cât şi specialistul în RP, care reprezintă organizaţia.
- Activităţi de RP: 
- asigurarea unei comunicări bidirecţionale între organizaţie şi public;
- studierea nevoilor de relaţionare ale organizaţiei şi a atitudinilor segmentelor de public;
- transpunerea opiniei publice în termeni înţeleşi de membrii organizaţiei;
- recomandarea unei politici şi a unui program de acţiune adecvate şi evaluarea eficacităţii lor;
- căutarea clădirii şi menţinerii unei imagini pozitive a organizaţiei;
- sugerarea modificării comportamentului organizaţional, în funcţie de responsabilităţile şi nevoile sociale, politice şi economice, create de evoluţia standardelor şi atitudinii umane, identificate în urma cercetărilor;
- încercarea anticipării şi corectarea impresiilor greşite;
- reacţionarea la criticile aduse organizaţiei în mod adecvat;
- sprijinirea organizaţiei în dovedirea responsabilităţii sociale;
- crearea discursurilor pentru întâlnirile publice;
- activarea ca parte componentă a conducerii, fie ca membru intern al organizaţiei, fie ca parte externă, în calitate de consilier sau consultant profesionist. (cf. Rex Harlow)
Definiţii adoptate de asociaţiile profesionale:
- International PR Association (IPRA) - www.ipra.org
RP reprezintă „funcţia managerială care:
- evaluează atitudinea publicurilor;
- identifică politicile şi procedurile unui individ sau ale unei organizaţii faţă de interesul public;
- elaborează şi execută un program pentru a dobândi înţelegerea şi acceptarea publicului.”
- Institute of PR (IPR), Anglia
RP = reputaţie.

Fisiere în arhivă (1):

 Relatii Publice - Evolutie si Perspective.doc

Imagini din acest proiect