Cuprins
- 1. Introducere 1
- 2. Dezvoltarea managementului 7
- 3. Școlile managementului 9
- 4. Reprezentanții de bază ai managementului 22
- 5. Cele mai mari corporații din lume 24
- 4. Concluzii 27
- 5. Bibliografie 29
Extras din proiect
INTRODUCERE
Preocuparile privind conducerea colectivitatii umane s-au dezvoltat pe masura cresterii complexitatii productiei sociale.
Evolutia procesului de conducere poate fi structurata in trei etape, si anume:
a. managementul empiric;
b. inceputurile managementului stiintific;
c. managementul stiintific.
a. Managementul empiric caracterizeaza perioada in care functiunile acestuia sunt exercitate de proprietarul unitatii economice, pe baza de intuitie, experienta practica si bun simt.
b. inceputurile managementului stiintific sunt marcate de aparitia conceptelor generale de conducere. În acest context apar lucrarile lui F. W. Taylor (S.U.A.) si H. Fayol (Franta).
c. Managementul știintific este rezultatul dezvoltarii rapide a știintei și tehnicii, a tehnologiei, telecomunicatiilor, a informaticii și teoriei sistemelor; este etapa conturarii unui ansamblu de metode, tehnici și mijloace de management.
Teoriile despre stiinta managementului au fost conturate în cadrul mai multor școli.
a. școala clasica
b. școala sociologica
c. școala cantitativa
d. școala sistemica
e. școala contextuala
MANAGEMENTUL reprezinta un proces de stabilire constienta si de atingere a obiectivelor cu ajutorul a cinci functiuni manageriale de baza, utilizand resurse umane, financiare si materiale.
în procesul managerial se opereaza cu decizii ce au un caracter constient.
Fig. 1.1. Managementul efectiv
Sursa: http://www.scritub.com/management/MANAGEMENTUL-PROIECTELOR-cu-ap1646241821.php
Managementul presupune o serie de etape, si anume:
- stabilirea obiectivelor;
- procurarea resurselor necesare atingerii obiectivelor și care sunt umane, financiare și materiale;
- realizarea obiectivelor prin folosirea resurselor.
Pentru derularea acestor etape managementul exercită cele cinci funcții:
1. Previziunea-constă in ansamblul proceselor de munca prin intermediul carora se determina obiectivele întreprinderii și componentele sale, precum și resursele necesare realizarii lor. Previziunea raspunde la intrebarea: „Ce trebuie și ce poate fi realizat?'
Rezultatele previziunii se obtin prin parcurgerea obligatorie a trei pasi:
a. prognoza (forecast) are ca orizont in timp o perioada de minim 10 ani si contureaza un set de date cu valoare indicativa;
b. planul (planning) este finalizarea prognozei si are ca orizont in timp, de cele mai multe ori, o perioada de un an. Dupa momentul asumarii planu lui in ceea ce priveste cerintele clientilor, are caracter obligatoriu, restrictiv;
c. programul (scheduling) constituie o concretizare, detaliere in timp (luna, decada, zi, ora) și în spațiu pe unitati structurale ale prevederilor din plan.
2. Organizarea
Desemneaza ansamblul proceselor prin intermediul carora se stabilesc și se delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala si componentele (mișcari, timpi, operații, etc), precum și gruparea acestora pe posturi, funcții, compartimente, potrivit unor criterii economice, tehnice, sociale, în vederea realizarii obiectivelor.
Deci aceasta functie raspunde la intrebarile: „cine si cum contribuie la realizarea obiectivelor?'
Răspunsul îl constituie combinarea, îmbinarea resurselor umane, materiale si financiare, la nivelul locurilor de munca, compartimentelor si organizației în ansamblul ei.
in cadrul organizarii se pot delimita:
- organizarea de ansamblu a intreprinderii (structuri organizatorice, sistem informational);
- organizarea principalelor componente ale intreprinderii.
3. Coordonarea - consta în ansamblul proceselor de munca prin care se aranjeaza deciziile si actiunile personalului intreprinderii, în cadrul previziunilor și sistemului organizatoric stabilite anterior. Cu alte cuvinte, coordonarea este organizarea în dinamica, a carei necesitate rezulta din:
- dinamismul intreprinderii si a mediului inconjurator, imposibil de reflectat in planurile initiale si sistemul organizatoric;
- necesitatea „feed-back”, operativ, permanent.
Bibliografie
1. E. Burduș, Gh. Căpărescu. Fundamentele managementului organizației. București, Editura economică 1999.
2. M. Dumitrescu. Managementul performant.- București, Editura Fundației ,,România de mâine,, :1990
3. F. Botea, V. Nițu, ș. a. Ghidul întreprinzătorului particular. - București, Editura tehnică: 1993
4. F. Botea, V Popușoi, ș. a. Ghidul întreprinzătorului particular. - Chișinău, Editura Femeia Moldovei: 1996.
5. http://www.scritub.com/management/MANAGEMENTUL-PROIECTELOR-cu-ap1646241821.php
6. http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/secretariat/12.htm
7. http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/secretariat/12.htm
8. http://m.zf.ro/companii/topul-celor-mai-mari-10-de-companii-din-lume-doar-3-sunt-prezente-si-in-romania-11112729
9. http://agora.md/stiri/4415/top-10--care-sunt-cele-mai-mari-companii-din-republica-moldova
Preview document
Conținut arhivă zip
- Scolile managementului si dezvoltarea.docx