Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Murfatlar

ISTORIC

STAŢIUNEA DE CERCETARE ŞI PRODUCŢIE VITI-VINICOLĂ MURFATLAR, este situată în centrul viticol al podgoriei ce poartă acelaşi nume şi care ocupă zona colinară centrala a judeţului Constanţa.

Povestea renumitei podgorii Murfatlar începe pe locul actualelor plantaţii ale Staţiunii de Cercetari Viticole de mai bine de un veac. Istoricul M.D. Ionescu preciza in lucrarea sa „Dobrogea în pragul secolului XX”, scrisa in anul 1904, ca în 1887 s-a înfiinţat pe aceste locuri o pepiniera a statului, în suprafaţa de 4,8 hectare, plantata cu arbuşti şi viţa-de-vie, plante care aveau rolul de a inlatura efectele secetei.

Incepand cu anul 1907 cultura viţei de vie a fost mai bine organizata prin înfiinţarea aici a primelor loturi experimentale. Specialiştii vremii, încercând sa refacâ viile distruse de filoxera în ultimile decenii ale secolului XIX, au plantat la Murfatlar 10 hectare cu soiurile franţuzeşti Chardonnay, Clairette, Pinot gris, Pinot noir, Folle blanche si Malvoisie.

Marii precursori ai viticulturii româneşti George Nicoleanu şi Vasile Brezeanu au gasit la Murfatlar, conditii de clima şi sol asemanatoare cu cele din regiunea Champagne – Franţa. Astfel s-a format aici un centru de producere a vinurilor spumante, produsul purtând sugestiv numele de « Lacrima lui Ovidiu », centru care a funcţionat în perioada 1913-1916.

Experienţa şi practica au aratat însa ca sortimentul cultivat în condiţiile climatice din centrul Dobrogei nu este favorabil obţinerii vinurilor spumante. Concentraţiile mari de zaharuri in must ca urmare a climatului secetos şi a solului calcaros au creat posibilitatea realizarii unor vinuri demidulci şi dulci naturale, originale, care s-au afirmat cu uşurinţa în timp, la concursuri internaţionale şi naţionale.

Un moment pitoresc în istoria Staţiunii l-a constituit sărbătorirea “Zilei Marinei” în august 1939, prilej cu care, la o degustare de vinuri organizată de prefectul de Constanţa - Petru Gusti în prezenţa regelui Carol al II-lea, acesta, marcat de calitatea vinurilor, dispune trecerea pepinierei în cadrul furnizorilor pentru domeniul regal, Murfatlarul capatând numele de Via Regala.

In august 1942, printr-o ordonanţa a Ministerului Agriculturii si Domeniilor, pepiniera este trecuta in subordinea Institutului de Cercetari Agronomice sub denumirea de Statiune Experimentala Viticola Murfatlar.

În perioada următoare viticultura Dobrogei a cunoscut importante prefaceri structurale, modernizându-se plantaţii vechi dar şi înfiinţându-se altele noi, caracteristice unei viticulturi intensive şi de înalt randament. Cu ajutorul dragostei oamenilor care au “sfinţit” aceste locuri, s-a reuşit transformarea unui ţinut arid, cu un relief accidentat, prin care trecea doar drumul de acces al caravanelor de negustori, legând portul Constanţa de celelalte oraşe mari ale provinciilor româneşti, în una din “bijuteriile “ Dobrogei, a ţării şi chiar a intregi lumi, numită Podgoria Murfatlar .

Solurile aride cu suport de calcar, care în multe locuri devine aparent, climatul continental excesiv, cu veri foarte călduroase, toamne lungi, ploi rare şi neuniform repartizate (plouă primăvara şi toamna târziu), dar mai ales soarele care îşi revarsă cu generozitate căldura şi lumina, fac din această zonă un paradis pentru cultivarea soiurilor nobile de viţă de vie pentru obţinerea vinurilor, facilitând în unii ani chiar o supramaturare a strugurilor şi o înnobilare a acestora cu ajutorul ciupercii Botrytis cinerea varietatea nobilis, permiţând concentrarea darurilor pământului, apei şi soarelui în picătura de chihlimbar sau de rubin ce reprezintă sursa de desfătare a intregii omeniri.

Suprafetele viticole ale Stațiunii au variat de la 5 hectare in 1907 pâna la 1747 hectare în 1988. Acum fondul funciar este alcatuit din 190 hectare din care 108 sunt proprietate a urmaşei ICAR-ului, actuala Academie de Stiinte Agricole si Silvice “Ghe. Ionescu Şisesti ».

VOCAŢIA PODGORIEI ŞI A STAŢIUNII

Experienţa şi practica au arătat că vocaţia podgoriei şi îndeosebi a centrului Murfatlar este obţinerea vinurilor albe şi roşii seci, demidulci şi dulci naturale. Principalele soiuri pentru obţinerea vinurilor de mare marcă, de tip Murfatlar sunt – pentru vinuri albe: Pinot gris, Chardonnay, Sauvignon blanc, Muscat Ottonel, Riesling Italian, Columna iar pentru vinuri roşii: Pinot noir, Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească neagră şi Mamaia Muscat. STAŢIUNEA DE CERCETARE - DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ŞI VINIFICAŢIE MURFATLAR este destinată să contribuie pe baze noi, ştiinţifice la dezvoltarea viticulturii în Dobrogea.

CADRUL NATURAL

Plantaţiile viticole sunt amplasate pe platouri cu maluri teşite, versanţi cu pante line şi expoziţii predominant sudice şi sud-vestice. În partea de sud a teritoriului acestea sunt traversate de vechea Vale Carasu, actualul Canal Dunăre-Marea Neagră. Altitudinile plantaţiilor variază între 50-80 m. Climatul are caracterul continental excesiv dat de contrastul deosebit de pronunţat dintre iarnă şi vară. Bilanţul termic global înregistrează valori de 4200 0C – suma gradelor de temperatură, din care numai în perioada de vegetaţie a viţei de vie însumându-se 3500 0C. Ariditatea specifică centrului viticol Murfatlar, caracterizat prin 450 mm precipitaţii anuale din care doar jumătate cad în perioada de vegetaţie, este accentuată de vânturile frecvente – aproape zilnice. Tipul dominant de sol este „cernoziom calcaric”, bogat în carbonaţi. Textura este mijlocie, procentul de humus variind între 1,8 – 3%.