Strategia de Diversificare vs Strategia de Concentrare

Introducere

“A gândi critic înseamna a fi curios, a pune întrebari, a căuta raspunsuri, a căuta cauze şi implicaţii, a găsi alternative la atitudini deja fixate, a adopta o poziţie pe baza unei întemeieri argumentate şi a analiza logic argumentele celorlalţi. Este un proces activ care îl face pe cel care învată să deţină controlul asupra informaţiei, interogând-o, reconfigurând-o, adaptând-o sau respingând-o. Este evident că o asemenea capacitate nu se dezvoltă de la sine, ci ea trebuie exersată şi încurajată într-un mediu de învăţare propice.”

Gândirea critică este una dintre abilităţile cele mai importante şi mai exersate într-o dezbatere, ocupând un rol important în cadrul unei dezbateri.

Termenul de “dezbatere” a apărut încă din Antichitate, dezbaterile fiind folosite în Grecia Antică ca o expresie a democraţiei populare. La sfârşitul secolului al XIX-lea, dezbaterile formale au fost reintroduse ca metodă de educaţie, când primele competiţii de dezbatere au fost organizate în universităţile de pe coasta de est, în vestul Statelor Unite şi în California. Există numeroase formate sau stiluri de dezbateri, printre care amintim: dezbateri de valoare (Lincoln-Douglas), de strategie (Policy), parlamentare, factuale si altele.

Însa toate aceste formate au in comun un lucru, şi anume, abordarea unei teme din două perspective diametral opuse. Astfel în toate formatele de dezbateri există două echipe formate din câte unul pană la trei membri, dintre care una trebuie să susţina iar cealalaltă să nege tema pusa în discuţie, echipele fiind denumite afirmatoare, respective negatoare. Această abordare, de tip pro-contra, le dezvolta participanţilor capacităţile de a anliza probleme controversate din multiple perspective, oferindu-le o imagne nedistorsionată de prejudecăţi, îi obligă să emita judecăţi aspura unui fenomen sau fapt folosind criterii obiective, şi totodata să apere o poziţie folosind argumente susţinute de dovezi şi nu de opinii.

În cadrul acestor compeţii, de dezbateri, arbitrii urmăresc în principal măsura în care participanţii reusesc să argumenteze logic, strucutura sistemului de argumentare, calitatea dovezilor prezentate şi capacitatea de a răspunde prompt şi analitic argumentelor şi contra-argumentelor echipei oponente, făcând abstracţie de propria opinie asupra temei discutate.

Tehnicile de dezbateri dezvoltă: toleranşa faţă de opiniile adverse, gândirea critică, persuasiunea, concizia în exprimare, ascultarea activă, stilul de prezentare într-o apariţie publică, abilitatea de lucru în echipa.

Conceptul de strategie

Strategia indică modul cum acţionează organizaţia pentru a-şi atinge scopul. Ea reprezintă un set de reguli cu care se dezvoltă obiectivele ce decurg din scop.

Trăsăturile definitorii ale unei strategii sunt:

- Strategia are în vedere realizarea unor scopuri bine precizate, specificate sub forma de misiune şi obiective;

- Strategia vizează perioadele viitoare din viaţa firmei, cel mai adesea 3-5 ani;

- Sfera de cuprindere a strategiei este organizaţia în ansamblul său;

- Strategia se bazează pe abordarea corelativă a organizaţiei şi mediului, în care îşi desfăşoară activitatea;

- Prin strategie se are în vedere formarea unui comportament competitiv pentru organizaţie pe termen lung, ţinând cont de cultura firmei şi evoluţia acesteia.

În definirea conţinutului unei strategii, un rol esenţial îl are analiza factorilor interni (carecteristici organizaţiei) şi a celor externi (de mediu). Una dintre cele mai folosite metode pentru o astfel de analiză este metoda SWOT, care ia în considerare, pentru factorii externi, oportunităţile şi ameninţările, iar pentru factorii interni punctele tari şi punctele slabe.

FACTORI

EXTERNI FACTORI INTERNI

Puncte tari (S)

Puncte slabe (W)

Oportunităţi

Strategii SO

Strategii WO

Elaborarea unor strategii bazate pe valorificarea punctelor tari şi a oportunităţilor Elaborarea unor strategii de valorificare a oportunitatilor, în condiţiile evitării manifestării punctelor slabe

Ameninţări

Strategii ST Strategii WT

Elaborarea unor strategii care să permită valorificarea punctelor tari în condiţii ostile de mediu (ameninţări) Elaborarea unor strategii care să permită evitarea manifestării punctelor slabe în conditţii ostile de mediu (ameninţări)

Strategiile sunt formulate şi implementate la diverse niveluri ale managementului unei firme. Din acest punct de vedere, putem avea strategii generale (corporative), strategii concurenţiale (de afaceri) şi strategii funcţionale.

Strategia diversificării constă în promovarea unor activităţii în domenii de afaceri care se diferenţiază în mod clar de domeniul de afaceri curent al firmei. Atunci când diversificarea se realizează prin pătrunderea în domenii de afaceri diferite de cel curent, dar oarecum înrudite (prin produse, pieţe sau tehnologii) avem de a face cu o diversificare concentrică.

Dacă diversificarea se realizează prin intrarea în domenii de afaceri complet diferite şi fară nici o legatură cu domeniul curent al firmei, atunci este vorba de diversificare prin conglomerare.

Cu cât o întreprindere capată experienţă în realizarea unei activităţi, cu atât barierele de acces la acea activitate sunt mai greu de trecut. Experienţa conduce inevitabil la specializare şi în consecinţă la focalizarea eforturilor, ceea ce în timp frâneaza creativitatea şi schimbarea. În faţa experienţei, trebuie schimbate reguluile jocului concurenţial şi trebuie reacţionat cu înţelepciune pentru a impune noile reguli.

Strategia de diversificare vizează găsirea unui nou perimetru de activitate, pentrut a combina două mari căi clasice ( evoluţia tehnologiilor şi acoperirea unor noi terenuri de luptă concurenţială) cu o a treia: impactul economic de aplicare. Cu cât o întreprindere se îndepartează de bazele activităţii sale, cu atât perturbă piaţa, creând un handicap concurenţei.Dar, cu atât riscurile sale sunt mai mari. Marea dificultate constă în cunoaşterea acestor riscuri, pentru a le gestiona din mers.