Stresul Organizațional

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte succint una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă organizaţiile în prezent, şi anume stresul organizaţional. Acesta reprezintă o problemă cu care se confruntă zilnic majoritatea angajaţilor. Departe de a fi o problemă exclusivă a angajaţilor, gestionarea incorectă a stresului organizaţional are un impact dramatic asupra eficienţei şi motivaţiei personalului şi, implicit, asupra performanţelor organizaţiei.

Lucrarea este structurată pe patru capitole, fiecare având rolul său şi conducând spre scopul implicit al lucrării: determinarea nivelului de stres la angajaţii S.C. Impact Developer & Contractor S.A. şi formularea unor recomandări de prevenire şi înlăturare a stresului în vederea eficientizării activităţilor desfăşurate de companie.

Pentru început, în cadrul capitolului I, Aspecte teoretice privind stresul organizaţional, a fost definit conceptul general de ”stres” făcându-se referire la lucrările şi autorii care au adus contribuţii esenţiale asupra clarificării acestui concept şi continuându-se cu o prezentare a principalelor caracteristici ale stresului organizaţional.

În cadrul celui de-al II-lea capitol, Descrierea companiei S.C. Impact Developer & Contractor S.A., s-a realizat o scurtă descriere a companiei S.C. Impact Developer& Contractor S.A. prin prezentarea unui scurt istoric al societăţii şi al activităţii acesteia.

Cel de al III-lea capitol, numit Analiza factorilor de stres şi influenţa acestora la S.C. Impact Developer & Contractor S.A., prezintă metodologia de desfăşurare a cercetării şi rezultatele obţinute în urma analizei în vederea identificării factorilor de stres în cadrul S.C. Impact Developer & Contractor S.A.

În final, Concluziile şi recomandările urmăresc să evidenţieze principalele caracteristici organizaţionale identificate la S.C. Impact Developer & Contractor S.A. care ar putea genera şi amplifica stresul la locul de muncă şi totodată să propună măsuri pentru prevenirea şi atenuarea acţiunii agenţilor stresori, precum şi pentru a susţine activitatea companiei în a face faţă stresului la locul de muncă.

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND STRESUL ORGANIZAŢIONAL

1. 1. Elemente generale privind conceptul ” stres”

Concepul de ”stres” reprezintă în prezent un cuvânt uzual, utilizat de toată lumea fără să-i cunoască însă cu adevărat semnificaţia; de cele mai multe ori el este încărcat de conotaţii negative. Stresul este un fenomen concret. El este studiat din punct de vedere ştiinţific de peste şaptezeci de ani de cercetători astfel încât în prezent societatea dispune de numeroase date pentru a înţelege această realitate biologică şi pshihologică în întreaga sa utilitate.

1.1.1. Definire şi scurt istoric al conceptului ”stres”

În timp ce stresul este un element comun al vieţii moderne, definirea lui, a cauzelor, simptomelor şi a efectelor sale constituie o problemă foarte complexă.

De origine engleză, cuvântul ”stres” descrie o serie de substantive înrudite ca înţeles, dar cu nuanţe uşor diferite: presiune, apăsare, efort, solicitare, tensiune, constrângere, încordare nervoasă. În limba română, termenul ”stres” a fost preluat iniţial cu ortografia din limba engleză (stress) pentru ca mai târziu ortografia să fie adaptată, acceptându-se scrierea cu un singur ”s”(stres) atunci când au apărut derivatele adjectivale (stresant), substantivale (stresor) şi verbale (a stresa).

Cel care a lansat pentru prima oară, încă din 1936, conceptul de ”stres” a fost savantul canadian Hans Selye . Încă din vremea în care era student la medicină în cadrul Universităţii din Praga, Selye a fost intrigat de sindromul general al maladiei, sindrom descris de pacienţii afectaţi de boli infecţioase, prezentând toţi aceleaşi simptome, însă fără a avea vreunul specific. Selye a constatat că de fapt trebuie să fie vorba despre un mecanism de adaptare la agenţii agresivi, un răspuns nespecific al organismului la fiecare cerere ce i se face. Hans Selye a introdus conceptul de ”stres” propriu-zis în anii ’50, el ocupând mai întâi un loc important în medicină şi apoi în psihiatrie.