Tehnici Utilizate în Cadrul Planificării Strategice

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă reprezintă o analiză a subiectului pentru cercetare ce ţine de tehnicile utilizate de către manageri în procesul planificării strategice.

Actualitatea temei investigate. Strategia este menită să descrie imaginea sau viziunea asupra viitorului. Strategia constă în determinarea scopurilor şi obiectivelor organizaţiei pe termen lung, adoptarea politicilor determinate şi alocarea resurselor pentru atingerea acestor scopuri. În afară de obiective, literatura de specialitate mai consemnează şi termenul de scop, acesta fiind definit ca o exprimare generala a direcţiei de evoluţie. Opţiunile strategice, numite şi vectori de creştere, reprezintă acele direcţii de acţiune care pot fi abordate în scopul realizării obiectivelor strategice.

Obiectivele strategiei reprezintă o exprimare în termeni cantitativi a unor stări viitoare dorite pentru organizaţie. Acestea devin obiective strategice numai dacă sunt clar formulate, exprimate cantitativ, bine precizate în timp (utilizînd termenele iniţiale, intermediare şi finale) şi ierarhizate. Un citat care pune în evidenţă importanţa stabilirii unor obiective bine determinate este: “Cel mai sigur mijloc de a nu iţi atinge obiectivele este sa nu le ai”.

Deşi Republica Moldova a trecut de la economia centralizată la cea de piaţă, perioada de tranziţie a lăsat amprente asupra tuturor ramurilor economiei naţionale şi implicit asupra organizaţiilor. Drept rezultat, au apărut multiple dificultăţi ce împiedică dezvoltarea organizaţiilor autohtone şi frînează sporirea performanţelor acestora.

Necesitatea cercetării subiectului propus pentru analiză este determinată de rolul important al organizaţiilor pe care îl deţin în economia ţării. Organizaţiile au devenit o realitate prin ponderea pe care o deţin în economia multor ţări, prin rolul pe care-l au în evoluţia unei economii moderne concretizată prin receptivitate la noile schimbări atît pe plan intern, cît şi pe plan extern, prin receptivitatea la noile soluţii tehnice şi posibilităţi sporite de adaptare la schimbare. Scopul şi sarcinile cercetării. Prin prezenta lucrare, încercăm să evidenţiem tehnicile utilizate în procesul planificării strategice, importanţa planificării strategice, să propunem unele soluţii, care sunt atît de necesare organizaţiilor din Republicii Moldova şi care se află într-un deficit de management performant.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific. În cadrul lucrării se utilizează diverse metode şi principii de cercetare, abordarea complexă si sistemică în soluţionarea diferitor probleme, aplicate în dialectica cunoaşterii materiei şi societăţii.

Obiectul cercetării îl constituie fenomenul planificării strategice – drept condiţie de obţinere a performanţei organizaţiei. Structura lucrării. Teza constă din: introducere, trei capitole unde se redă conţinutul de bază al cercetărilor efectuate, concluzii şi propuneri, bibliografie. În Capitolul I. “ Planificare şi elemente de management strategic” se elucidează esenţa şi necesitate planificării strategice, schimbările pe care le aduce viitorul pe nepregătite. Planificare este funcţia managerială de start , este km 0 pentru management. Într-un mediu economic şi competiţional aflat în permanentă schimbare, cheia succesului o reprezintă nu atît calitatea planificării operaţionale, cît claritatea gîndirii strategice a unei organizaţii. Este esenţial pentru o firmă să înţeleagă tipul afacerilor pe care le desfăşoară şi locul pe care vrea să îl ocupe la un anumit moment viitor (planificarea strategică), dar şi modul în care poate atinge aceste scopuri, şi care reprezintă responsabilitatea planificării operaţionale şi a luării de decizii. Strategia este menită să descrie imaginea pe care o organizaţie doreşte să o aibă în viitor şi este orientată către ceea ce vrea să facă organizaţia, iar nu către cum vrea să acţioneze. În Capitolul II. „Procesul de planificare strategică” sunt examinate aspectele si etapele la procesul de planificare strategică. Managerii cînd încep procesul de planificare strategică trebuie să stabilească fundamentul pe baza cărora se vor desfăşura celelalte procese manageriale. Stabilirea viziunii este temelia principală, a direcţiei spre care se va orienta organizaţia. Odată stabilite fundamentele, procesul de planificare strategică continuă cu etapa de analiză. Sunt stabilite obiectivele, pentru a căror atingere sunt luate în calcul mai multe alternative. Pentru aceasta este nevoie de analizarea punctelor forte şi slabe ale resurselor interne ale organizaţiei, precum şi a oportunităţilor şi ameninţărilor oferite de forţele competiţionale din mediul industrial.

După încheierea primelor două etape importante ale procesului de planificare strategică, următoarea fază o reprezintă luarea de decizii strategice. Dacă este necesară o schimbare a strategiei pentru rezolvarea discrepanţei dintre performanţele planificate şi cele realizate, sunt importante identificarea, evaluarea şi selectarea de alternative de abordări strategice (opţiuni strategice).

Planificarea ne ajută să evităm erorile, pierderile şi întîrzierile şi, totodată, face ca eforturile să devină eficace şi eficiente. Planificarea este prima funcţie a managerilor, datorită faptului că ea trebuie exercitată înaintea celorlalte.