Votul - între obligativitate morală și opțiune

Abstract

Pentru ca anul 2019 a fost un an al optiunilor electorale, am decis ca acest proiect sa fie

despre obligativitatea morala sau optiunea fiecarui roman de a-si exprima votul, daca sunt constienti

de puterea pe care o au atunci cand isi exercita dreptul lor constitutional. Pentru asta am incercat sa

fac un studiu de opinie, un chestionar.

1.Introducere

Dupa anul 1989, Romania si romanii si-au castigat dreptul la libertate, democratie aceasta

insemnand si dreptul la vot, devenind dintr-un stat comunist un stat democratic. Conform

Constitutiei Romaniei,

“(1) Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele

condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale. (Constitutia

Romaniei - Articolul 36)

2. Studiul bibliographic

In Romania, primele alegeri prezidentiale a fost in anul 1990 iar procentul de prezenta la vot

a fost unul neegalat inca, de 86.19%. Nu s-a facut decat un singur tur de alegeri. În 1992, la primul

tur al alegerilor prezidențiale au venit să voteze 76,29% din totalul alegătorilor înscriși pe liste, iar

la al doilea tur, s-au prezentat la urne 73,23 % din total. Urmatorul scrutin presidential a fost in

1996, cu o prezenta la vot de 76,01 % din totalul alegătorilor înscriși pe liste in primul tur si 75,90

% din total in turul doi. Primul scrutin din 2000 a fost cu o prezenta de 65,31 %, iar al doilea

57.50% din totalul alegatorilor. Urmatoarele alegeri au fost in 2004 cu o prezenta de 58,51 % la

primul tur si 55.21% din totalul alegatorilor la al doilea scrutin. Anul 2009 54.37% la primul tur vs.

58.02% la al doilea, iar in anul 2014 au fost prezenti la vot 54.37% la primul tur si 64.11% la al

doilea tur. Anul trecut, in 2019 la primul tur s-au prezentat la vot 49.87% dintre votanti si 47.66% la

al doilea tur. (Autoritatea Electorala Permanenta).

Pana in anul 2000 unele tarile post-sovietice (Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia,

Kazakhstan, Kyrgyzstan, Tajikistan, Turkmenistan, Uzbekistan) nu au inregistrat o singura data a

alegerilor si asta a facut ca Organizatia de Securitate si Cooperare din Europa (OSCE) sa tina Rusia

sub observatie si monitorizare. Au constatat atunci ca se fraudau voturile, ca nu exista campanile

electorala. Dupa 2007, aceasta situatie s-a schimbat, rapoartele venite de la OSCE erau din ce in ce

mai bune. Multe dintre tarile din Rusia isi castigase autonomia. Ca orice forma de democratie,

liderii politici din statele care alcatuiesc Rusia au un cuvant de spus in a intarii democratia si a

consolida norma libera si corecta a alegerilor. (Bader, 2012)

In Chile au descoperit ca rata de alegatori in randul tinerilor (18-29 de ani) este foarte mica

si atunci autoritatile au ales ca alegatorii sa se inscrie singuri pe liste si votul sa fie obligatoriu. Dar

s-a constatat ca numarul inscrisilor era mult mai mare decat rata de prezenta. Au fost facut studii in

care sa faca legatura dintre numarul persoanelor cu drept de vot si participarea la vot, studii

referitoare la economia din zonele studiate, la cultura si invatamantul din zona si chiar la faptul ca,

tinerii erau latini sau nelatini. Niciuna dintre aceste variabile nu a avut un impact satisfacator pentru

a motiva apsenta la vot. Singurul motiva este, de fapt, neincrederea in clasa politica. (Acuña-Duarte,

2017)

Fiecare partid politic isi face un sondaj de opinie propriu pe perioada campaniei. Sunt

oameni care stiu exact ce vor vota, dar sunt si multi care se hotarasc doar cu cateva zile inainte.

Studii electorale facute intre anii 2010-2012 in Olanda, indică chiar o majoritate de alegători care sau

gândit în ultima săptămână a campaniei. În Marea Britanie, numai 12% din alegători în 1970 au

raportat că au luat decizia în ultimele zile înainte de Ziua alegerilor, în timp ce cifra a fost de 26%

în 1997 (McAllister, 2002). Tendința este similară în Germania: între alegerile federale din 1965 și

2009, proporția alegătorilor care se gândesc în ultimele etape ale campaniei a crescut de la mai

puțin de 5% la 40% (Schmitt-Beck, 2012). Se considera ca acesti ”votantii tarzii” sunt mai putini

partizani, mai putin interesati de politica si, sunt mai usor de convins de care partidele electorale.

(Lazarsfeld, 1968). In Germania, mai multi savant au incercat metodologii ingenioase care ofereau

analize timpurii ale unor intrebari despre clasa sociala si cauzele neparticiparii la vot. (Shively,

2019)

S-au facut multe studii privind impactul asupra unor aspect ale procedurii de vot, dar foarte

putine cercetari privind proiectarea buletinelor de vot si a actului de vot in sine. Dovezile arata

urmatoarele lucruri: in primul rand buletinele de vot care incorporeaza culori, simboluri si fotografii

sunt mai raspandite acolo unde alfabetizarea este mai scazuta si alegerile pentru mai multe partide

este un fenomen nou (nu sunt semnificative pentru tarile cu nivel de democratie ridicat si un numar

mare de partide). In al doilea rand, exista putine dovezi care sa sugereze ca aceste buletine de vot

colorate care au si un pret mai mare de tiparire, sunt unelte esentiale pentru a face oamenii sa

voteze, ci mai degraba mesajul transmis ale candidatilor. Totusi, si pentru alegatorii alfabetizati si

pentru cei analfabeti, buletinele de vot sunt mai agreate pentru ca pot asocia mai usor poza cu

candidatul. (Andrew Reynolds, 2006)