Comerțul Electronic

1. Comerţul electronic - aspecte generale

Termenul de „comerţ electronic” (e-comerţ) este din ce în ce mai mult discutat pe măsura ce Internetul apare ca un mediu viabil pentru desfăşurarea acţiunilor de comerţ. Acest lucru s-a întâmplat mai mult în ultimi cinci ani datorită popularităţii din ce în ce mai mari pe care Internetul o cunoaşte.

Totuşi originile comerţului electronic se găsesc mult mai departe în timp, chiar mai departe 1980 când termenul de "electronic data interchange" (EDI) face senzaţie pe scena economică din acele timpuri.

Mai mult, dezvoltarea rapidă a infrastructurii comunicaţiilor şi calculatoarelor în ultima jumătate a deceniului a fost mai mult decât impresionantă, având o influenţă enormă asupra viitorului comerţului electronic.

Preţurile tehnicii de calcul au scăzut într-un ritm galopant în ultimele două decade, devenind un lucru pe care toată lumea şi-l poate permite. Sistemele de operare şi software-ul au devenit mai puternice şi uşor de folosit devenind top mai tentante pentru domeniul afacerilor.

Totuşi, efortul depus pentru asigurarea compatibilităţii în scopul facilitării schimbului de date a trecut în cea mai mare parte neobservat. De cea mai mare importanţă este efortul depus pentru standardizarea interfeţelor dintre diferite platforme.

Procesul de standardizare denumit Open System Integration nu trebuie să fie confundat cu International Standards Organisation (ISO), care ratifică aceste standarde. Disponibilitatea tehnicii de calcul şi a standardizării a fost foarte importantă deoarece multe companii au văzut oportunitatea de a lega computerele între ele pentru a înlesni procesul de comerţ.

Termenul de e-commerce trebuia încă inventat, dar reprezintă în esenţă ţelul pe care acele companii încercau să îl atingă. Cea mai importantă realizare urma să fie elaborarea de formate comune pentru sistemele de mesagerie de care era nevoie pentru a realiza schimbul de date între comunităţile de afaceri.

Ca rezultat, au fost create pachete de standarde atât Americane cât şi europene pentru a defini caracteristicile ce trebuiau îndeplinite de câtre sistemele de mesagerie. Au existat proiecte pilot cum ar fi DISH şi SHIPNET în industria transporturilor navale, dar nu toate au fost încoronate de succes în termeni comerciali, totuşi au contribuit la promovarea acestui subiect. Astfel de sisteme pentru comunităţile portuare au fost create şi în Europa ca de exemplu Felixstowe, Southampton, şi Rotterdam.

În jurul anilor 1980 multe alte reţele interne (VAN ) au fost create pentru a crea legături de comunicare sigure în interiorul diverselor companii şi afaceri.

Constituirea de numeroase asociaţii cum ar fi: Electronic Commerce Association, The European Electronic Messaging Association, Data Interchange Standards Association şi Electronics Industry Data Exchange Association a impulsionat şi contribuit la crearea unor sisteme de mesagerie care să corespundă cerinţelor impuse de diferite sectoare din industrie.

Pe măsura de diferite proiecte în domeniu erau implementate, la începutul anilor optzeci, aşteptările faţă de reţelele EDI începeau să crească. La fel ca şi în cazul creşterii pe care Internetul o cunoaşte astăzi, mulţi analişti s-au grăbit şi au făcut predicţii ale unor creşteri fără precedent pe care acest tip de reţea avea să le cunoască, astfel încât numărul utilizatorilor avea să se dubleze anual, iar nici o afacere nu îşi va putea permite să rămână pe dinafară.

Totuşi, în ciuda predicţiilor încurajatoare, doar unu la sută din potenţialii utilizatori ai acestui tip de reţea au ajuns să o folosească. Astfel masa critică necesară pentru a provoca explozia reţelelor EDI nu a fost niciodată atinsă.

Cele mai importante motive care au dus la insuccesul acestui proiect au fost: ciclul lung necesar pentru dezvoltarea standardelor necesare, faptul că potenţialii utilizatori au privit EDI ca fiind prea complicat de înţeles şi faptul că majoritatea reţelelor EDI implementate nu au reuşit să aducă un profit notabil.

Declinul reţelelor EDI, le-a împins pe acestea în umbră. Între timp alte standarde cum ar fi International Telecommunications Union (ITU) X.400 pentru mesagerie electronică (e-mail) au fost lansate.

Între timp popularitatea, a cea ce este cunoscut astăzi sub numele de Internet a atins cote ridicate. Seminarii, expoziţii, cărţi, reviste, ziare toate promovau acest nou mediu de dezvoltare. Internetul era peste tot iar EDI-ul se zbătea în obscuritate.

Producători importanţi de software au sprijinit dezvoltarea Internetului. World Wide Web-ul (WWW) oferea facilităţi grafice pentru publicarea documentelor. Poate unul dintre cei mai importanţi factori în dezvoltarea Internetului o reprezintă gama mare de soluţii de mesagerie rapida pe care acesta le oferea. Alt fapt surprinzător este că standardele folosite în cadrul Internetului funcţionau în ciuda faptului că nu toate fuseseră ratificate de organismele de standardizare. Acest lucru a avut o contribuţie importantă la creşterea Internetului.

Un alt factor important este acela că mediul de afacerii începe să vadă Internetul că un mijloc de schimbare a informaţiilor de afaceri, în ciuda lipsurilor pe care acesta le are în domeniul securităţii şi integrităţii datelor. Totuşi utilizatorii înţeleg aceste limitări şi încearcă să le facă faţă în cele mai bun mod posibil.

Dezvoltarea standardelor şi comunicării continua şi se aşteaptă să ducă în continuare îmbunătăţiri modului în care afacerile sunt desfăşurate în zilele noastre. Astăzi există o mulţime de opţiuni în cea ce priveşte comunicarea, reţele de telefonie, reţeaua Internet, comunicarea prin satelit şi comunicaţiile mobile. Un factor cheie în modul de desfăşurarea a afacerilor Internetul oferă în acelaşi timp premizele creării unui nou mediu de afaceri, crearea unor noi soluţii de comerţ, comerţul on-line.