Contribuția designului și esteticii pe piața motocicletelor

INTRODUCERE

Motivarea alegerii produsului

Am ales motocicletele deoarece aceastea domină prezentul industriei vehiculelor și sunt un succes real pe această piață. Fiind un concept inovator, noile motociclete au dovedit caracteristice tehnice și estetice, fapt ce a dus la câștigarea inimilor consumatorilor. Cercetătorii în domeniu susțin că producția acestor vehicule a devenit un scop în sine, începând de la concepție până la ultimul element de finisaj. Aceste produse au la bază cele mai noi cunoștințe și realiări științifice și tehnice.

Nevoia la care răspunde produsul d.p.d.v. al consumatorului

În ultimul timp, consumatorii au devenit foarte exigenți în ceea ce privește alegerea produselor. Aceștia au în vedere calitatea produsului, feedback-urile anterioare, dar și estetica produsului. Nevoia generală satisfăcută de mototciclete este cea de deplasare rapidă, prin oraș în condiții de trafic, motocicletele oferind posibilitatea de deplasare printre alte vehicule, sau prin zone greu accesibile, aici fiind vorba în special de motocicletele de teren tip enduro care permit deplasarea prin zone muntoase sau pe drumuri denivelate. Conform referințelor descrise de Honda-moto de exemplu, noul Honda CB 650 R îmbină performanțele distinctive Street Fighter cu design-ul retro-minimalist, rezultatul fiind o motocicletă ce operează optim în toate condințiile. Nevoia la care răspunde Honda CB 650 R din punct de vedere al consumatorului este dat de specificațiile și dotările acesteia, oferind confort, control și siguranță. Confortul este dat de designul specific care oferă lux și eleganță, fiind criteriul cel mai pregnant de alegere pentru un consumator. De asemenea, siguranța este oferită de specificațiile tehnice și dotările performante ale motocicletei. Conform lui Santolaya, Sevil și Miralbés (2013) siguranța este dată de sistemul de proiectare a mânerului de frână care a fost inițiat ținând cont de specificațiile vehiculului în care va fi plasat și de cerințele obligatorii de funcționare. Aceste caracteristici tehnice sunt bine dezvoltate prin folosirea unei metodologii de proiectare care ia în considerare nu numai problemele funcționale, ci și analizează aspectele implicate în procesul de dezvoltare și utilizarea mecanismului (Barba, Ulrich și Eppinger citat în Santolaya, Sevil și Miralbés, 2013).

Asceastă strategie, care implică o prezentare generală a produsului, vizează reducerea defectelor, anticiparea problemelor și obținerea unei calități mai bune a produsului din designul lor inițial, precum și costurile de producție mai competitive. În acest caz, au fost examinate trei fațete de proiectare: modul de operare, adaptarea utilizatorului și viabilitatea fabricării lor (Santolaya, Sevil și Miralbés, 2013)

Istoric/evoluția designului de produs

„Utilizarea termenului design datează din 1849, când H.Cole promovează ideea că un design bun echivalează cu o afacere bună în Journal of Design.” (Pamfilie și Precopie, 2013, p.49)

Designul a existat fără denumire și program de la 1750 până la 1850, apoi a apărut designul ca specializre odată cu dezvoltarea societății industriale în 1850. După 1950 a apărut o specializare și diversificare în design și mass media împreună cu dezvoltarea societății de consum. (Pamfilie și Precopie, 2013, p.51)

Design-ul a fost conceput în Anglia, acolo indrustrializarea fiind cel mai puternic dezvoltată. Tradiția funcțională este o bază importantă în istoria designului deorece aceasta „afectează cel mai mult oamenii”. (Pamfilie și Precopie, 2013, pp.51-52)

Într-o piață extrem de competitivă, designul de produs este considerat ca o modalitate de comunicare a semnificației produsului către consumatori (Crilly et al. citat în Hsu, 2018), ca sursă de avantaj competitiv (Noble și Kumar citat în Hsu, 2018) și ca o practică integrată fundamentală strategiei ferme și succesului pieței (Luchs și Swan, 2011, p. 327 citat în Hsu, 2018). Designul produsului poate induce intenția de cumpărare consumatorilor, îmbunătățind loialitatea acestora față de produs. Prin urmare, designul produsului este un mijloc crucial prin care produsele se pot diferenția pe piața concurențială de astăzi (Homburg et al. citat în Hsu, 2018).

Designul unui produs este privit ca un mijloc de comunicare a informațiilor către consumatori (Nussbaum citat în Hsu, 2018), creând o impresie unică și generând inferențe cu privire la alte atribute ale produsului (Berkowitz citat în Hsu, 2018)

Definițiile privind natura și practica designului sunt disponibile pe scară largă. Ehn citat în Ebenreuter (2007) consideră design-ul ca un proces democratic și participativ, ceea ce contrastează cu explicația designului Rasmussen și Vicente care cosideră că design-ul se bazează pe crearea unor sisteme sociotehnice complexe care să ajute lucrătorii să se adapteze cerințelor în schimbare și incerte ale muncii lor. Acest fapt prezintă teoreticienii și practicienii cu o varietate covârșitoare de teorii și metode care pot fi solicitate pentru conceperea, planificarea și producția de artefacte de design.

Designul contribuie la bogăția culturală a societății în serviciul pe care îl oferă pentru a îmbogăți experiența umană. Din acest motiv, există o necesitate ca designul să se bazeze pe o varietate de discipline stabilite, nu numai pentru a demonstra intelectul academic și rigoarea practicii de proiectare, dar și pentru a permite integrarea cunoștințelor dintr-o serie de discipline pentru a crește potențialul rezultate de design de succes care au un impact mai mare asupra societății (Ebenreuter, 2007).