Estetica îmbrăcămintei sport

1.1 Designul si evolutia sa

Un mod simplu de a defini designul prin rezultatele sale este de a privi la capatul lantului de evenimente care incepe cu dorintele organismului care asigura finantarea si inainteaza prin intermediul actiunilor specialistilor in design, ale fabricantilor, ale distribuitorilor si ale consumatorilor pana la efectele finale ale obiectivului nou conceput asupra lumii luate in ansamblu.

De-a lungul timpului au aparut mai multe definitii date designului:

„Factorul care conditioneaza acele aspecte ale produsului care vin in contact cu oamenii(Farr)

„Corelarea produsului cu situatia in asa fel incat sa ajunga la un rezultat satisfacator (Gregory)

„Solutia optima pentru totalitatea necesitatilor reale ale unui ansamblu particular de circumstanta

Prefigurand acceptarea pluridisciplinara a activitatii de design Thomas Munro defineste designul ca arta, iar pe de alta parte, integreaza in sfera acestuia imbracamintea, stofele, imprimeurile, etc.

Efectul designului este de a initia o schimbare a lucrurilor create de om, aceasta parte constituie definitia simpla dar universala a procesului evolutiv care in trecut avea loc la o planseta de desen, dar care actualmente implica cercetare si dezvoltare de produse, marketing, proiectare de sisteme si inca multe altele.

Obiectivele activitatii de design sunt legate din ce in ce mai mult de produsul insusi si din ce in ce mai mult de schimbarile pe care fabricantii, distribuitorii, utilizatorii si societatea in ansamblu vor fi nevoiti sa le faca in scopul de a se adapta la, si a beneficia de noul proiect

In evolutie conceptul de design a fost chiar distorsionat, fetisizandu-se rolul sau , deturnand produsul de la rolul lui preponderent utilitar, considerand ca defectele calitative functional pot fi mascate cu ajutorul esteticului.

Designul are la origine sciziunea dintre conceptie si productie care a survenit in timpul revolutiei industriale, pana atunci obiectul era conceput si realizat de artizani insusi, asistati de ucenicii sai.

In anul 1934, publicatia „Fortune” mentiona: „E multa vreme de cand designul constituie principala motivatie de cumparare pentru produse a caror utilitate nu poate fi pusa in discutie, cum sunt mobila si textilele.

In anul 1938 Antony Bertran confera termenului de design un sens composit:proces care marcheaza parcurgerea drumului de la conceptie prin proiectare si producere, pana la obiectul finit;

Designul a devenit evident in ultimele decenii atat in diverse activitati cu caracter industrial cum ar fi: managementul, organizarea stiintifica a productiei, activitatea contabila si marketingul, cat si in numeroase activitati nonindustriale (teatrul, pictura, etc.), in toate aceste domenii au aparut metode noi sub denumiri cum ar fi: cercetarea operationala.

Literatura asupra metodelor de design a inceput sa apara in majoritatea tarilor industrializate in perioada 1950-1960.

Inainte de aceasta epoca oamenii se multumeau sa stie ca „design” este ceea ce faceau arhitectii, inginerii si proiectantii din domeniul industriei si altii in scopul de a produce desenele de care aveau nevoie clientii lor si fabricantii.

Astazi insa situatia este diferita, din anul 1982 si pana in prezent se poate vorbi de perioada informaticii, computerul transforma modalitatile de creatie in design si in productie, este de asemenea perioada „designului verde”a eco-designului stimulat de o legislatie tot mai riguroasa impusa tuturor producatorilor.

Idealismul utopic si consensul asupra unui subiect ca „bunul gust” in moda sunt depasite, trebuie satisfacute cerintele individuale, particulare, chiar daca ele sunt relative ca bun gust sau excesive.

Publicitatea devine agreiva, clientul are dificultati in a decide.

Productia prin oferta sa si modalitatile de promovare limiteaza practic libera alegere a produsului de catre clienti.

Firmele fac cheltuieli uriase pentru innoirea prin design, pentru publicitate si lansare a produselor, ambalajelor, cu scopul cresterii vanzarilor si al profitului.

Designul este chemat sa asigure un echilibru in care sa fie respectate cerintele mereu schimbatoare ale clientilor, cerinte tot mai stringente ale protectiei mediului si cerintelor de eficenta ale activitatii economice.

1.2 De la creatia vestimentara la imbracamintea de sport

Creatia vestimentara trebuie sa corespunda particularitatilor ergonomice ale omului, antropometrice, fiziologice, igenice, psiho-fiziologice si psihologice.

Vestimentatia trebuie sa corespunda dimensiunilor si formei corpului uman atat in conditii statice cat si in conditii dinamice.

Cerintele conumatorilor se concentreaza in cel mai inalt grad asupra urmatoarelor exigente.

- eliminarea posibilitatilor de a aduce prejudicii corpului uman

- asigurarea conditilor celor mai bune de respiratie, circulatie a sangelui si de manifestare a functilor motorii

- asigurarea confortului de imbracare si scoatere a imbracamintei

- mentinerea starii de sanatate si a calitatii vietii

Deci vestimentatia trebuie sa asigure confortul dimensional, tinandu-se seama atat de starile de repaus cat si de modificarile formei si dimensiunilor corpului uman in miscare

Porozitatea materialelor maresc capacitatea de murdarire a imbracamintei, scad caracteristicile estetice ale produselor, diminueaza confortul igenic, cel mai mult se murdaresc articolele din bumbac si cele de fibre artificiale si cel mai putin cele din lana si fibre sintetice

Diferentele fiziologice si psihologice dintre indivizi fac ca ceea ce este comod pentru unii sa fie incomod pentru altii vestimentatia trebuie sa fie in armonie cu caracterul purtatorului.

Culoarea, croiala, marimea, concordanta cu moda asigura confortul psihic, confortul estetic.

Fibrele de bumbac sunt folosite din cele mai vechi timpuri deoarece produsele rezultate au un grad de acoperire, de protectie a pielii foarte bun,dar din ratiuni economice si estetice asistam la o dinamica a fibrelor chimice artificiale si sintetice fata de cele naturale in productia de textile.

Barbatii nu accepta sau accepta greu aceste produse, in timp ce femeile gasesc chiar suportabile unele produse din aceste materiale.

In cazul imbracamintei de sport materialele folosite sunt moi,cu o croiala functionala astfel incat sa asigure un confort sporit in cazuri extreme