Firoc Invest SRL - Analiza asupra Conceptului de Leadership

1. Leadership-ul

Leadershipul apare ori de cate ori un grup de oameni isi unesc si armonizeaza eforturile in vederea realizarii unui obiectiv comun. Intrucat in orice întreprindere exista o organizare formala si o organizare informala, care deseori difera sensibil, leaderii informali pot sa nu se identifice cu managerii, adica persoanele cu functii de conducere in ierarhia intreprinderii. In aceste conditii este evident faptul ca un bun manager va fi intotdeauna si un bun leader, dar un bun leader nu este intotdeauna un manager. In aceasta privinta, K. Davis precizeaza sugestiv: „Leadershipul este o parte a managementului, este abilitatea de a convinge pe altii sa caute in mod entuziast atingerea unor obiective definite. Este factorul uman care asigura coerenta unui grup si il motiveaza pentru atingerea unor scopuri. Activitati de management ca: planificarea, organizarea si luarea deciziilor sunt „coconi” inactivi pana ce leaderul declanseaza puterea motivatiei in oameni si ii ghideaza spre anumite scopuri.”

Conceptul de leadership se refera la standarde personale de gandire, atitudini, valori, convingeri, norme si obiceiuri, toate implementate intro maniera proprie de catre conducatorul unei organizatii, deci liderul acesteia asupra angajatilor, avand ca scop indeplinirea anumitor obiective. In componenta culturala putem distinge unele elemente vizibile cum ar fi: comportamente si limbaj comun, ritualuri si simboluri, dar preponderent avem componente mai putin vizibile: perceptii si reprezentari despre ce e “valoare” in organizatie, mituri, standarde empirice despre ce inseamna a munci bine si a te comporta corect, despre “cum se fac lucrurile pe aici”, etc.

Exercitarea influentei asupra altor persoane reprezinta esenta leadershipului. Leadershipul formal, care se refera la managerii dintr-o organizatie, reprezinta dreptul formal sau legitim al acestora de a influenta alte persoane in virtutea pozitiei lor ierarhice in cadrul organizatiei. Leadershipul informal nu reprezinta un drept oficial de a-i influenta pe altii, ci rezida in calitatile intrinseci ale unei persoane de a exercita o influenta in cadrul unui grup informal.

Influenta asupra altora se poate exercita pe o gama larga de cai, care se extind de la cea amiabila la cea coercitiva. Astfel, D.Kipnis, S.Schmidt, C.S.Smith si I.Wilkinson considera ca pot fi identificate urmatoarele tipuri de strategii de influentare a oamenilor:

- Ratiunea- folosirea situatiilor, evenimentelor, proceselor si a datelor si informatiilor ce le reflecta pentru dezvoltarea argumentelor logice.

- Prietenia- cautarea sprijinului, folosirea magulirii, crearea bunavointei.

- Coalizarea- mobilizarea altora in cadrul organizatiei.

- Caderea la invoiala- negocierea pe baza folosirii recompenselor.

- Agresivitatea- folosirea abordarii directe si in forta.

- Autoritatea superioara- castigarea sprijinului autoritatilor superioare ale ierarhiei pentru sporirea „greutatii” cererilor.

- Sanctionarea.

Studiul efectuat de autorii citati asupra unui numar reprezentativ de manageri a evidentiat faptul ca cele mai uilizate strategii sunt cele bazate pe ratiune si agresivitate, iar cel mai putin folosite se refera la utilizarea autoritatii superioare si la sanctionare. Totodata, studiul a relevat preocuparea constanta a managerilor de a exercita o influenta cat mai puternica asupra subordonatilor lor, constiinta faptului ca ei nu se pot limitata la strategia traditionala de exercitare a puterii in cadrul organizatiei exclusiv pe baza pozitiei ierarhice detinute.

Ca unul dintre subiectele cele mai studiate in management, leadershipul constituie astazi terenul afirmarii a numeroase idei, o buna parte dintre acestea contradictorii si controversate, stare de fapt determinata de unghiurile variate de abordare a problematicii sale, care au condus la conturarea a trei directii majore de cercetare

2. Cultura romana in organizatie

Angajatul roman este hipercompetitiv, dar frustrat si neincrezator in sine, obedient, pedepsit mai mult decat occidentalul mediu si, tot comparativ cu el, mai putin recompensat.

Hipercompetitivitatea - sau „cultura de cowboy“ - se refera la faptul ca suntem o tara in care toata lumea vrea sa castige daramandu-l pe cel de langa el. Orice e o lupta si in orice situatie conteaza sa te impui, sa fii puternic. Este tot o forma de manifestare a insatisfactiei personale si a lipsei de incredere in sine.

In firmele din Romania, competitivitatea se manifesta mai puternic decat in 92% din companiile din intreaga lume.

Foarte raspandit in companiile romanesti - si putin exagerat fata de alte tari - este si conventionalismul, adica raportarea la reguli. Daca te uiti pe strada, spui ca este o tara in care nimeni nu se raporteaza la reguli insa in cadrul companiilor oamenii fac acest lucru. Regulile dau angajatului stabilitate si siguranta. Nimeni nu poate fi dat afara pentru ca a respectat ce scrie in proceduri.

Ca atare, conventionalismul e o atitudine defensiva, care vine din nevoia de securitate. Tot din lipsa de incredere in sine deriva si dependenta in gandire, adica lipsa curajului de a lua decizii pe cont propriu si nevoia de a cere confirmarea din partea altcuiva.