Mixul de Marketing

Mixul de marketing este un element foarte întalnit în domeniul marketingului, acesta reprezentând principalul element al tacticii de marketing. Elemetele Mixului de marketing sunt cunoscute sub numele de "Cei Patru P", aceştia fiind: preţ, produs, promovare şi distribuţie.

Pentru a îndeplini obiectivele de marketing este important ca aceste elemente să fie luate în considerare. Faptul că unul dintre cele patru elemente ale mixului nu a fost conceput corect va rezulta o strategie eşuată de marketing. La conceperea acestui mix principalul factor ce trebuie luat în considerare este piaţa ţintă. Managerul trebuie să cunoască care sunt dorinţele şi nevoile clienţilor, şi să combine aceste elemente pentru a crea strategi şi planuri de marketing ce vor satisface clientul.

Aşadar, mixul de marketing trebuie să ajute la îndeplinirea obiectivele organizaţiei. Un mix de marketing separat, este acel conceput făcut pentru fiecare produs sau pentru fiecare segment de marketing, în funcţie de structura organizaţională a companiei. Există numeroşi factori care dictează felul în care elementele mixului de marketing să fie proporţionate.

Cei 4 P trebuie luaţi în considerare atunci când se doreşte realizarea unei strategi de marketing sau a unui plan de marketing. Pe termen lung toate cele 4 varibile ale mixului pot fi modificate, însă pe termen scurt este dificil de modificat distribuţia sau produsul.

Jerome McCarthy a identificat cele patru elemente ale mixului de marketing, acestea sunt: produsul, preţul, distribuţia şi promovarea.

Produsul

Existenţa unei afaceri vizează, producerea, introducerea şi pătrunderea pe piaţă a unor produse care să satisfacă nevoile şi dorinţele consumatorilor. Tocmai din acest motiv se consideră că produsul este elemental central al mixului de marketing şi punct de pornire în stabilirea şi interpretarea acestuia.

În definirea conceptului de produs şi-au adus contribuţia numeroşi autori şi organizaţii. Produsul poate fi o idee un bun sau un serviciu ori o combinaţie a celor trei care oferă posibilitatea satisfaceri unor nevoi individuale sau colective.

Analizând conţinutul acestei definiţi, putem aprecia că atunci când un consummator achiziţionează un produs el cumpără, mai exact, beneficiul sau satisfacţia pe care o aşteaptă de la produsul respective. De fapt, produsul este mai mult decât un obiect care îi permite unui cumpărător să-şi satisfacă o nevoie, el trebuie înţeles ca un ansamblu de însuşiri, respectiv: însuşiri obiective, servicii oferite, însuşiri simbolice.

Aceste însuşiri ale unui produs pot fi mai mult sau mai puţin identificabile vizual sau măsurabil. Cum ar fi: culoarea, forma, mărimea produsului pot fi sesizate visual, dar există însuşiri care nu pot fi cunoscute decât cu ocazia utilizări produsului (calitate, gust)

Clasificarea produselor. În funcţie de naturalor produsele pot fi bunuri, servicii sau idei. Dacă bunurile sunt tangibile ( autoturisme, cărţi, jucării etc), serviciile (bancare, medicale, turistice etc), sunt intangibile, imperisabile şi perisabile. Ele nu pot fi stocate, ele nu au caracteristici propriu-zise. Ideile sunt concepte, filozofii sau imagini care oferă o simulare psihologică.

După modul de utilizare finală, produsele se clasifică în produse de consum, care satisfac nevoile individuale, familiale şi produse industriale, necesare pentru desfăşurarea de activităţi, producere, comercializare de alte bunuri şi servicii.

După durata de utilizare se disting produse durabile şi produse perisabile. Cele durabile se pot utilize un timp mai îndelungat sau pot fi supuse la mai multe utilizări, în timp ce cele perisabile sunt caracterizate printr-o perioadă scurtă de utilizare.

Ciclul de viaţă al produselor reprezintă perioada de timp cuprinsă între momntul apariţiei ideii de produs şi momentul scoaterii produsului din fabricaţie, mixul de produse sau oferta firmei.

Etapa de lansare a produsului: în acesstă etapă produsul este lansat efectiv pe piaţă, confruntânduse cel mai adesea cu produsele similare ale concurenţilor.

Etapa de creştere a produsului: în această etapă se decide dacă produsul constituie un succes sau un eşec pentru firmă.

Etapa de maturitate a produsului: considerată etapa cea mai lungă a ciclului de viaţă al produsului

Etapa de decline a produsului: aceasta este etapa în care produsul este scos din fabricaţie şi de pe piaţă

Strategii de produs: strategia de reducere a mixului de produse, strategia de păstrare a mixului de produse, strategia de extindere a mixului de produse, strategia de adoptare calitativă a produsului, strategia de menţinere a calităţi, strategia de păstrare a gradului de năutate, strategia înnoiri.

Preţul

Preţul este pentru firmă un instrument care permite calcularea şi măsurarea gradului de valorificare a resurselor sale financiare, umane, materiale şi informaţionale. Este în acelaş timp, un barometru care indică capacitatea firmei de a se adapta la un mediu în continuă schimbare şi un real mijloc de comunicare cu acest mediu (clienţi, concurenţă, mediul economic, mediul legal).

Rolul esenţial al preţului într-o economie concurenţială poate fi înţeles prin intermediul funcţiilor:

- funcţia de calcul şi măsurarea cheltuielilor şi rezultatelor obţinute,

- funcţia de simulare a producţiei,

- funcţia de recuperare a cheltuielilor.

Politica de preţ trebuie asociată cu politica de produs, deoarece preţul însoţeşte produsul şi intervine direct în dialogul dintre producător şi cumpărător, având un rol hotărâtor în decizia de cumpărare, în realizarea actului de vânzare-cumpărare.

Obiective ale preţului.

Prin politica de preţ se poate urmări realizarea unor obiective diverse, în funcţie de strategia adoptată în cadrul firmei În acest sens sau identificat şase obiective majore pe care o firmă şi le poate propune să le realizeze prin stabilirea unui anumit nivel al preţului, şi anume: supraveţuire firmei, maximizarea profitului annual, maximizarea vânzărilor valorice, maximizarea vânzărilor calitative, valorificarea la maximum a avantajului de piaţă obţinut, creşterea calităţii produselor.

Strategii de preţ:

Strategia de smântânire a preţului ridicat, se aplică la produsele noi, când nu există concurenţă pe piaţă, practicând un preţ ridicat, pentru ca apoi, reducând preţul, să atragă alte categorii de consumatori.

Strategia de penetrare a preţului coborât, reprezintă utilizarea unui preţ mai mic decât al concurenţei, pentru ocuparea unei cote mai mari de piaţă şi/sau creşterea cifrei de afaceri.