Piața Băuturilor Răcoritoare

Elemente definitorii ale pieţei băuturilor răcoritoare

Datorită faptului că piaţa românească a fost invadată de baturi răcoritoare din import ce au avut priza la publicul participant la piaţa, băuturile autohtone şi-au pierdut teritoriul în faţa acestora. Dintre băuturile autohtone menţionăm sucurile şi siropurile naturale ale căror producători nu s-au consacrat pe piaţa cu o marcă de prestigiu, astfel piaţa băuturilor răcoritoare fiind caracterizată prin prisma celor din import.

Piaţa băuturilor răcoritoare a cunoscut o dezvoltare majoră în ultimii ani , în special după anul 1990 când pe piaţa românească au pătruns numeroase firme producătoare de băuturi răcoritoare. Teritoriul geografic în interiorul căruia sunt comercializate produsele cuprinde , în mare parte toate zonele ţării , dar majoritatea vânzărilor sunt realizate pe piaţa urbană , piaţa rurală ocupând un cadru destul de restrâns. La nivelul anului 2004 se poate vorbi de o extindere a comercializării băuturilor răcoritoare şi în zonele rurale , dar vânzările înregistrate în aceste zone sunt cu mult inferioare celor din mediul urban.

Dacă folosim drept criteriu de clasificare structura vânzărilor de băuturi racoritoare pe regiuni geografico-istorice se poate observa că consumul cel mai mare a fost înregistrat în Dobrogea (aproximativ 37%), urmată imediat de Muntenia ( cu 30% din totalul vânzărilor ) , urmează apoi Moldova (cu 20%) şi în final , Transilvania care deţine 13% din vânzările anuale de sucuri.

Piaţa băuturilor răcoritoare este împărţita pe segmente de consumatori după mai multe criterii: vârstă , mărimea veniturilor şi mediul de reşedinţă. Exista pe piaţă băuturi răcoritoare care se adresează în special copiilor ( cum ar fi sucul Teddy şi sucurile naturale necarbogazoase ) şi băuturi răcoritoare care ar trebui interzise copiilor sub 12-14 ani aşa cum sunt cele care conţin cofeină , cafea şi care pot dăuna sănătăţii. În funcţie de mediul de reşedinţă există : băuturi răcoritoare preferate de cei din mediul rural ( în special cele carbogazoase şi cele cu îndulcitori ) şi sucuri preferate de cei din mediul urban ( în această categorie intrând toate băuturile răcoritoare existente pe piaţă ). Deasemenea ,piaţa băuturilor răcoritoare mai poate fi segmentată şi în funcţie de : frecvenţa cumpărării ( piaţa înregistrează o creştere a vânzărilor în sezonul cald şi , dimpotrivă , o scădere a acestora în sezonul rece ) , cantităţile cumpărate (cresc în sezonul estival şi scad în sezonul rece ) , mărcile cumpărate ( fiecare consumator poate fi sau nu fidel unei anumite mărci/produs în funcţie de satisfacţia pe care acesta i-o oferă ) , sortimentele cumpărate ( în funcţie de gusturile fiecăruia se poate alege un anumit suc cu o anumită aromă, culoare ) şi locurile cumpărării ( diferă în funcţie de necesitatea fiecărui consumator : dacă nevoia trebuie satisfacută urgent atunci el va achiziţiona produsul de la cel mai apropiat spaţiu de comercializare ; în caz contrar el va căuta locurile în care produsul respectiv are preţul minim.

Abuz de poziţie dominantă ( cazul Coca-Cola)

Acest caz de abuz de poziţie dominantă ilustrează cel mai bine conştientizarea de către o firmă aflată în poziţie dominantă – Coca Cola, a responsabilităţilor sporite conferite de această pozi ţie, dar, mai ales, a valorii uriaşe a amenzilor aplicate pentru abuz de poziţie dominantă.

În anul 1999, Comisia Europeană a primit mai multe plângeri împotriva companiei Coca-Cola şi a îmbuteliatorilor săi, plângeri care indicau un abuz de poziţie dominantă. Comisia a deschis o investigaţie, demarând în 1999 şi 2000 inspecţii inopinate la sediile Coca-Cola din 5 ţări: Austria, Belgia, Danemarca, Germania şi Marea Britanie. Investigaţia a durat 5 ani, Comisia strângând dovezi împotriva Coca-Cola pentru activităţile sale din cele 25 de state membre ale Uniunii Europene, Norvegia şi Islanda. În mai 2004 a intrat în vigoare Regulamentul 1/2003, aşanumitul Regulament de modernizare a legislaţiei europene în domeniul concurenţei. Acest regulament permite companiilor aflate în curs de investigaţie de a veni în întâmpinarea preocupărilor Comisiei Europene şi de a-şi asuma singure angajamente pentru a corecta comportamentul lor anticoncurenţial. La mijlocul lunii octombrie 2004, Comisia a trimis companiei Coca-Cola o evaluare preliminară care prezenta preocupările Comisiei în ceea ce priveşte concurenţa şi îi dădea companiei posibilitatea să remedieze aceste preocupări prin asumarea de angajamente, în conformitate cu Regulamentul 1/2003.

Schimbul de informaţii şi angajamente a continuat cu publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a angajamentelor Coca-Cola şi solicitarea opiniilor terţilor interesaţi cu privire la eficacitatea angajamentelor şi eliminarea practicilor care fac rău concurenţei. Comisia a primit observaţii de la 33 de actori de pe piaţă (19 retaileri, cum ar fi supermarketuri, lanţuri de restaurante şi catering şi 14 producători de băuturi). Ele doreau îmbunătăţirea angajamentelor, fie prin ajustarea scopului lor, fie prin reformulare. Angajamentele finale au fost avizate de către Comisie în mai 2005, devenind obligatorii pentru Coca-Cola.