Piața - miere de albine

România deţine o tradiţie îndelungată în domeniul creşterii albinelor şi realizării de produse apicole, apicultura impunându-se ca ocupaţie de sine stătătoare încă din cele mai vechi timpuri, iniţial pentru produsele obţinute (miere, polen, lăptişor de matcă, propolis, ceară şi venin de albine), iar ulterior, inclusiv în prezent, pentru contribuţia pe care aceste insecte o au la creşterea recoltelor de fructe, legume şi seminţe, prin polenizare.

1.1 Caracterizarea potentialului melifer

Potenţialul melifer sau resursa meliferă reprezintă capacitatea unei zone dea asigura necesarul de hrană pentru familiile de albine în vederea întreţinerii şi obţinerii de produse apicole. El este compus din polenul şi nectarul florilor de la plantele din flora spontană sau cultivată şi mana de origine animală(unele insecte din ordinul Homoptera) şi vegetală.

Particularităţile potenţialului ca factor de producţie sunt date de faptul că:

-Se diferenţiazăîn funcţie de zonă, timp şi specia sursă, vârsta plantelor, tehnologia aplicată plantelor cultivate, condiţiilor de sol etc;

-Prezintă şi o anumită variabilitate de la un an la altul în funcţie de structura pe categorii de folosinţă a fondului funciar. Din acest motiv este important determinarea graduluide variabilitate a potenţialului melifer, ca raport între cantitatea de nectar recoltabil, provenit de la plantele cultivate (cu excepţia plantaţiilor clasice de pomi şi celor semi-intensive) şi cantitatea totală de nectar recoltabil;

-Nu poate fi fructificat de către om decât prin intermediul albinelor;

-Nu poate fi stocat ci dimpotrivă– dacă este recoltat determină stimularea secreţiei de nectar iar în caz contrar este inhibat acest fenomen şi chiar se poate produce cristalizarea (în special în condiţii de umiditate scăzută). Trebuie bine înţeles de ştiut că orice zi de cules pierdută duce la pierderea irecuperabilă a acestei bogăţii. Spre exemplu o plantaţie de salcâm cu o suprafaţăde 400 ha oferă o cantitate de 40 t pe zi iar una de tei de aceiaşi dimensiune – aproximativ 32t/zi.

-Este puternic influenţat de factorii climatici (temperatură, umiditate, curenţi de aer);

-Este dificil de obţinut pe sortimente pure, dezavantaj care pe de altă parte este contracarat de faptul că oferă particularitate fiecărei zone în funcţie de ponderea diferitelor plante (compoziţia mierii se determină prin analiza palinologică);

-Nu poate fi exact cuantificat la nivel de zonă, microzonă sau unitate de suprafaţă;

-Nu poate fi apreciat din punct de vedere valoric decât prin intermediul productivităţii familiilor de albine.

-Este puternic influenţat sub aspect cantitativ şi calitativ de poluare, albinele fiind din acest motiv unele dintre cei mai sensibili senzori în ceea ce priveşte calitatea mediului.

Tipuri de miere

În România, există două mari categorii de miere, respectiv: miere florală (miere de nectar) ce poate fi monofloră sau polifloră şi miere extraflorală (miere de mană sau de pădure).

Cele mai cunoscute sortimente de miere monofloră sunt cele de: salcâm (Robinia pseudoacacia), de tei (Tilia platiphyla), de floarea soarelui (Helianthus anuus), de mentă (Mentha sp.) si de zmeură (Rubus ideaus L.), rapiţă (Brassica napus oleifera L.), coriandru (Coriandrum sativum L.), zburătoare (Epilobium augustifolium L.), sânziana de grădină (Solidago canadenisis L.) şi altele.

În România, într-un an normal fără probleme meteorologice, sunt realizate în jur de 20.000 de tone de miere, cea mai mare pondere fiind deţinută de

• mierea polifloră, în proporţie de 50%, urmată de

• mierea de salcâm – 35% şi de cea obţinută

• din tei, cu o pondere de 15%.

Distribuţia potenţialului melifer la nivel teritorial

- potential scazut

- potential ridicat

Figura 1.1 Distribuţia potenţialului melifer la nivel de judeţe

Sursa: www.uaiasi.ro Raport de cercetare I

Datorită condiţiilor pedoclimatice specific climatului temperat din ţara noastră, calitatea produselor apicole este considerată a fi superioară. Exemplul mierea de salcâm ce a primit medalii la multe târguri şi expoziţii internaţionale (congrese APIMONDIA).