Preţul este singurul element al mixului de marketing care generează venit, toate celelalte elemente sunt generatoare de costuri. De aceea, preţul este folosit ca un element activ în formularea strategiei de marketing, de către firme. Preţul reprezintă un element important în poziţionarea produselor, el este un mijloc de a transmite semnale consumatorilor despre natura şi calitatea produsului oferit. Deciziile de preţ la nivel internaţional sunt de obicei localizate, deoarece elemente precum cererea locală, competitorii, costurile, taxele şi ratele de schimb diferă de la o ţară la alta. Există trei mari categorii de factori cu influenţă asupra preţului, şi anume factori legaţi de firmă, factori legaţi de piaţă şi factori legaţi de mediu. Factorii ce influenţează politica de preţ în Europa Factori legaţi de firmă Factori legaţi de piaţă Factori legaţi de mediu - Costuri de producţie - Costuri de transport - Taxe indirecte - Costurile canalelor de distribuţie alese de firmă - Nivelul veniturilor - Competiţia - Cultura consumatorului - Ciclul de viaţă al Produsului - Reglementările UE - Ratele inflaţiilor - Controlul asupra preţurilor - Subvenţiile ascunse - Moneda unică Euro Factorii legaţi de firmă Stabilirea preţurilor sub costurile marginale va genera pierderi la nivelul firmei şi nu este indicată. În acelaşi timp ca element de cost trebuie avute în vedere şi reducerile de preţ ce se oferă distribuitorilor pentru a obţine accesul pe o nouă piaţă europeană sau pe piaţa pan-europeană. Costurile de transport vor contribui în mod diferit la formarea preţului final în funcţie de tipul de produs. Produsele de tehnologie înaltă sunt mai puţin sensibile la costurile de transport deoarece acestea reprezintă doar o mică parte a costurilor totale şi în consecinţă rareori influenţează deciziile de preţ. Pentru bunurile de consum, un nivel scăzut al costurilor de transport poate fi un factor hotărâtor în realizarea unei comenzi, deoarece costurile de transport au o pondere mai mare în costul unitar final. Taxele locale reprezintă un alt factor ce influenţează costul produsului pe piaţă de export şi în consecinţă politica de preţ. Taxele vamale au fost eliminate între ţările Uniunii Europene prin eliminarea tarifelor vamale, dar o mare varietate de alte taxe sunt impuse în ţările europene făcând decizia de preţ mult mai complexă: taxa pesalarii, taxa pe profit, taxa pe valoare adăugată, accizele. Una dintre cele mai comune taxe este taxa pe valoarea adăugată (TVA-ul). În Uniunea Europeană spre exemplu, cu toate că timp de 16 ani Comisia Europeană s-a străduit să armonizeze regimul taxelor, în 1991 aceasta a hotărât să abandoneze încercarea de a armoniza total taxele în toată Uniunea. TVA-ul diferă de la o ţară la alta în Europa, dar ceea ce este comun tuturor ţărilor UE este faptul că TVA-ul pentru mărfurile exportate este zero. Cu alte cuvinte bunurile exportate sunt scutite de TVA. Iar pentru bunurile exportate într-o altă ţară membră UE, TVA-ul se va plăti în ţara de destinaţie. Spre exemplu, o firmă olandeză ce exportă bunuri în Belgia nu va plăti TVA în Olanda. În schimb autorităţile belgiene vor colecta TVA-ul pentru produsele introduse în Belgia la mărimea taxei din Belgia. În cazul bunurilor ce intră într-o ţară membră UE dinafara UE va plăti pe lângă taxele vamale şi TVA-ul la valoare de intrare în ţară. În afara faptului că TVA-ul standard variază la nivel internaţional, acesta diferă şi pe categorii de produse de la o ţară la alta, existând taxe reduse pentru produse de bază şi supertaxe pentru produsele de lux, dar la valori diferite de la o ţară la alta, ceea ce măreşte diferenţele de taxe şi în final preţurile produsului pe diferite pieţe. Valoarea TVA-ului standard într-un număr de ţări europene, 2010 Ţara Valoarea TVA (%) Elveţia 7,6 Germania 19 Spania 18 Marea Britanie 17,5 Grecia 23 Italia 20 Austria 20 Rusia 18 Franta 19,6 Belgia 21 Cehia 20 Norvegia 25 Romania 24 Polonia 22 Ungaria 25 Suedia 25 Costurile de distribuţie sunt legate de lungimea canalelor de distribuţie, de adaosul fiercărui canal şi de costurile şi eficienţa logisticii. Cu cât volumul achiziţiilor este mai mic cu atât este necesar un canal de distribuţie mai lung care să cuprindă intermediari specializaţi ce percep adaosuri mai ridicate şi în consecinţă, costurile de distribuţie vor fi mai mari. Spre exemplu, firma americană Campbell Soup datorită faptului că detailiştii în Marea Britanie cumpărau supa în cantităţi mai reduse de 24 de conserve la cutie (în timp ce în SUA o cutie cuprinde 48 de conserve) a trebuit să mai adauge un nivel în sistemul de distribuţie cu noi facilităţi de logistică, ceea ce a rezultat în costuri de distribuţie cu 30% mai ridicate în Marea Britanie decât în SUA.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
