Proiect de Cercetare a Consumului de Carte în Orașul Iași

Prezentarea temei

Studii din ultimii ani din România avertizeazǎ asupra numarului mic de cititori si mai ales asupra nivelului redus a consumlui de carte. Deşi unele dintre aceste studii sunt optimiste ĩn privinţa creşterii cumpǎrǎrii si achiziţionǎrii de carte, în lipsa unor statistici despre piaţa de carte (ultimele realizate de Asociate Editorilor din România, dateazǎ de acum 5 ani) editorii şi difuzorii se abţin sǎ avanseze o cifra pentru creşterea din domeniu.Totuşi, cei mai mulţi dintre ei caracterizeazǎ piaţa ca fiind mai “dinamicǎ”, mai “interesanǎ” şi mai “profesionistǎ”. Evoluţia pieţei este pusǎ de unii editori pe seama diversificǎrii şi profesionalizǎrii pieţei, promovǎrii mai susţinute, în toatǎ media, dar şi prin afişe, bannere, etc., traducerilor unor titluri de mare succes în strǎinǎtate, dar şi cǎrţile unor autori români, ca „De ce iubim femeile?” de Mircea Cǎrtarescu, şi creşterea nivelului de trai al populaţiei.

Numǎrul mic al cititorilor şi al cumpǎrǎtorilor de carte este, cel mai adesea, pus pe seama lipsei unor lanţuri puternice şi profesioniste de librǎrii, puterii reduse de cumpǎrare a cititorilor, consumului excesiv de televiziune şi calculator.

Un studiu al Asociaţiei Editorilor din România din anul 2001 aratǎ cǎ doar 13% din populaţia României sunt clienţi fideli ai librǎriilor (cumpǎrǎ câte 1-12 cǎrţi/an). Segmentul majoritar al cumpǎrǎtorilor este constituit de persoanele având vârsta cuprinsǎ între 18-40 de ani; aceştia sunt cei care pot cumpǎra carţi pentru instruire profesionalǎ şi dezvoltare culturalǎ. Ei reprezintǎ 49 % din populaţia urbanǎ (aprox. 6.000.000). Conform studiului mentionat mai sus, 55 % din populaţia urbanǎ cu vârsta cuprinsǎ între 18-40 de ani cumpǎrǎ cǎrţi (3.300.000), restul de 45 % fiind cei care nu cumpǎrǎ deloc cǎrţi (2.700.000).

Un fenomen îngrijorǎtor îl reprezintǎ procentul celor care, în ciuda unei diplome de liceu sau învǎţǎmânt superior, afirma cǎ nu sunt cititori, confirmând inabilitatea şcolilor româneşti în a construi o relaţie continua şi stabilǎ între studenţi sau elevi si cǎrţi. Nu cumpǎrǎ cǎrţi 56 % dintre absolvenţii de liceu si 12 % dintre cei cu diplome de învǎţǎmânt superior (sursa: Mercury Research, Raport TGI, 2001). Examinând preferinţele cumpǎrǎtorilor de carte, gǎsim ca atenţia acestora indicǎ clar douǎ domenii de editare: cǎrţile practice (sǎnǎtate, bucǎtǎrie, grǎdinǎrit, bricolaj, decoraţiuni interioare, sport, cǎlǎtorii) şi literaturǎ. 45 % din cumpǎrǎtorii de carte achiziţioneazǎ cǎrti practice şi 42 % cǎrţi de ficţiune. Cǎrţile de ştiinţǎ, tehnicǎ, ştiinţe umane, economie, întrunesc 38 % din preferinţele cumpǎrǎtorilor, în timp ce cǎrţile pentru copii sunt cumpǎrate de 23 % din clienţii librǎriilor.

55 % din populaţia României (22.500.000 locuitori) trǎieşte în zone urbane (cca. 12.400.000 locuitori). Vânzarea de carte se face aproape în totalitate în oraşe, sistemul de distribuţie nepǎtrunzând în zonele rurale. S-a înregistrat slǎbirea semnificativǎ a reţelei de librǎrii, mai ales la sat si in oraşul mic - urmatǎ de tendinţa de concentrare a desfacerii în oraşele mari. Pe de alta parte, concentrarea distribuţiei (şi a pieţei) de carte în jurul marilor oraşe e întaritǎ de slabǎ capacitate de absorbţie a tirajelor de cǎtre bibliotecile publice. Înainte de 1990, în Romania erau 16.665 de biblioteci - publice, şcolare, universitare, nationale; în 2002 mai erau 13.377. Cele mai multe dintre bibliotecile dispǎrute au fost biblioteci publice rurale. Un profil al non-cititorului relevǎ cǎ acesta ar fi mai ales barbat (60% din bǎrbaţi nu citesc), trecut de 50 de ani, rezident mai ales în mediul rural, în zone cu deficienţe de infrastructura publicǎ. Cu venituri mai mici de 50 de euro pe membru de familie, cu studii de nivel cel mult gimnazial, el provine din familii cu profil educaţional scǎzut la rândul lor; e adesea agricultor (95% din agricultori declarǎ cǎ nu au citit nimic în ultimul an), muncitor, pensionar sau casnicǎ, urmǎrind foarte rar programele TV, doar programele de ştiri şi divertisment.

Cititorul cel mai motivat este (dupǎ un studiu al CSCDC, 2005) însǎ, de regula, tânǎr, rezident în mediul urban (oraş mare sau mijlociu) şi cu pǎrinţi cu studii de la nivel mediu in sus. El e reprezentativ şi pentru segmentul activ al cumpǎrǎtorilor constanţi de carte. Acoperind aproximativ 22% din populaţie, aceştia absorb de fapt 87% din piaţa editorialǎ; este vorba aici de indivizi care cumpara cel putin 1-2 volume pe lunǎ - deşi “nucleul dur” al consumatorilor e şi mai restrâns: 62% din oferta e acaparatǎ de cei care achiziţioneaza mai mult de doua volume pe luna, iar aceştia ating abia 9% din populaţie.