Proiect de Promovare a Orașului Cluj-Napoca

City Branding - promovarea oraşului Cluj Napoca

În România, ideea de city branding, este una mai mult la nivel de concept, decât una pusă în practică.

Precum produsele necesită publicitate pentru a se vinde, la fel si orasele au nevoie de o “reclamă” bună, pentru a atrage câți mai mulți turisti si investitori, dar si pentru a avea cetățeni fideli, atasați ideilor si valorilor orasului.

City branding este o chestiune delicată, întrucât se referă la un minimax- maximizarea beneficiilor si atuurilor (punctelor forte) ale orasului si la minimizarea punctelor slabe si ale dezavantajelor acestora.

O radiografie a câtorva city- branduri

De ceva vreme este tot mai mediatizată nevoia României de un brand de ţară pentru recunoaştere la nivel mondial; şi dacă avem nevoie de brand de ţară, de ce să nu brand-uim şi frumoasele oraşe ale României? De bine, de rău, un început există.

Prin urmare există şi oraşe româneşti care sunt bine văzute în afara graniţelor. De exemplu, Sibiul. Fostă capitală europeană în 2007, oraşul a valorificat tot ce avea mai de preţ şi profitând de faptul că nu era cunoscut de către străini, responsabilii cu realizarea brandului puteau să-l valorifice în orice direcţie credeau ei de cuviinţă pentru a atrage interesul şi a stârni curiozitatea turiştilor. Aşa încât, au ales să pună în valoare cultura şi istoria, au folosit muzica şi arta semne de nobleţe şi au adus în prim plan un Sibiu cultural, chiar multicultural, dar nu în ultimul rând, distins. Se pare că această oportunitate, titlul de Capitală Culturală, a adus oraşul transilvănean în atenţia europenilor, plasându-l cu mult în faţa altor oraşe româneşti în ceea ce priveşte cunoaşterea şi recunoaşterea la nivel european. Mai mult decât atât, Sibiul a devenit în ultimii ani unul dintre puţinele oraşe în care promovarea se face şi în faţa propriilor locuitori; sunt realizate sondaje, pliante, broşuri de informare şi dezbateri publice. Concluzie: Sibiul are brand de oraş destul de bine dezvoltat, fapt datorat oportunităţii de a fi Capitală Culturală Europeană, alături de un alt oraş, mai cunoscut, ce-i drept, Luxemburgul.

Alte exemple de branduri de oraş nu ajung la nivelul Sibiului, însă, fiecare se remarcă prin culoarea locală specifică. Braşovul, alt oraş transilvănean, are istorie, tradiţii şi un Cerb (Festivalul internaţional “Cerbul de aur”) pe care le valorifică şi le prezintă neîncetat ca valori culturale româneşti, ardeleneşti, dar în special proprii oraşului.

Oraşe cu monumente sau locuri inedite există în toată ţară, însă unele au ştiut să se promoveze mai bine decât altele, având un potenţial turistic mai mare. Târgu Jiu, Iaşi, Timişoara, Vama Veche, Săpânţa, nu sunt valorificate nici pe departe la adevăratul lor potenţial, renumele dobândit datorându-se unor personalităţi de marcante care s-a născut acolo (Tg. Jiu) sau atmosferei speciale create de nealteritatea zonei respective (Vama Veche).

Koln, oraş înfrăţit cu Cluj Napoca, a folosit pentru promovarea sa ca simboluri Domul, catedrala gotică celebră, pe care au folosit-o şi în logo-ul Kolnului (turnurile de catedrală) şi au propus ca slogan “Cologne Connects” (referitor la parfumul Orginial Eau de Cologne), iar ca materiale promoţionale au folosit cărţi de vizită, pliante şi hărţi, stickere puse pe maşinile de tuns iarba. Pentru promovarea în afara graniţelor, oraşul Koln a decis să găzduiască evenimente cu rezonanţă – Campionatul Mondial de Fotbal.

Bucureştiul este un oraş cu pretenţii, dar care are mare nevoie de un brand puternic, cu atât mai mult cu cât îndeplineşte funcţia de capitală a României. Pseudonimul de “Micul Paris” a dispărut, încet, încet. Nimic din Bucureştiul de astăzi nu te mai poartă în atmosfera pariziană. Prin urmare, Bucureştiul duce lipsa unui brand puternic care să-l recomande ca şi capitală şi să contribuie în mare măsură şi la brandul de ţară. Specialiştii apreciază că putem vorbi de capitala cu cele mai multe biserici din Europa, în care se găsesc moaşte, şi este un oraş ecumenic: toate cultele recunoscute în ţară au lăcaşuri în Bucureşti.

Ultimul oraş căruia îi facem o radiografie (a brandului) este Timişoara. L–am abordat la final, întrucât, situaţia oraşului de pe Bega se aseamănă în privinţa economiei şi investiţiilor foarte mult cu situaţia în care se găseşte Clujul momentan. Timişoara luptă să îşi creeze o imagine favorabilă pentru investitorii străini, oraşul aflându-se pe locul doi la acest capitol, după capitală. Clujul cunoaşte, de asemenea, în ultimii ani, un boom în ceea ce priveşte dezvoltarea economică. Pe de altă parte, Clujul are numeroase avantaje ce întrec Timişoara. Spre deosebire de aceasta, Clujul are o tradiţie culturală mai veche, este al doilea centru universitar din ţară, deşi multe voci consideră că ar fi primul, chiar mai bun şi mai “serios” decât cel al capitalei, este un foarte important centru medical şi, nu în ultimul rând, este un oraş multicultural, în care se intersectează o varietate de culturi. În ceea ce priveşte fluxul de studenţi români şi străini care trec prin oraş, aceştia contribuie la crearea şi menţinerea atmosferei de mică metropolă boemă, dar nu în ultimul rând locuitorii oraşului Cluj, cetăţeni ai “Inimii Transilvaniei” oferă un farmec aparte, datorită spiritualităţii lor