Relația dintre logistică și funcțiunea comercială

I. CONŢINUTUL ŞI IMPORTANTA FUNCŢIUNII COMERCIALE PENTRU ACTIVITATEA UNEI ORGANIZAŢII

1. Obiectivele comerciale ale unei întreprinderi

A.Aprovizionarea tehnico-materiala - Componentă a activităţii comerciale

Funcţiunea comercială, la nivelul întreprinderii, are ca obiect conectarea acesteia pe planul asigurării resurselor materiale şi a vânzărilor. În mod practic, ea grupează activităţi din domeniul aprovizionării materiale şi cel al vânzării.

În domeniul aprovizionării materiale, întreprinderea îşi stabileşte necesarul de materii prime, materiale, combustibili, energie etc. din ţară şi din import, cu termene de livrare şi stabileşte stocurile de producţie, încheie contracte economice cu diverşi furnizori, efectuează recepţia bunurilor aprovizionate şi depozitarea acestora.

În domeniul vânzării, întreprinderea încheie contracte cu diverşi beneficiari pentru produsele din domeniul său de activitate, urmăreşte şi livrează mărfurile la termenele şi conform clauzelor contractuale stabilite, prospectează piaţa şi negociază vânzarea produselor sale.

Derularea normală a proceselor de aprovizionare şi desfacerea presupune funcţionarea în cadrul structurii organizatorice a întreprinderii a unor compartimente specializate.

A.1.Organizarea activităţii de aprovizionare cu resurse materiale aîntreprinderii

Aprovizionarea cu resurse materiale este prima fază a circuitului economic la nivelul unei firme.

Gestiunea aprovizionării asigura, de regulă, echilibrul între disponibilul de resurse materiale ce trebuie asigurat şi necesităţile de consum de materiale ale firmei.

Obiectivul principal al aprovizionării consta în asigurarea completa şi complexă a întreprinderii cu resurse materiale, corespunzătoare calitativ, la locul şi termenele solicitate, cu cost minim. Cele cinci elemente - cheie în aprovizionarea firmei sunt: calitate, cantitate, preţ, timp, furnizori.

Aprovizionarea - ca o componentă a funcţiunii comerciale - prezintă o importanţă deosebită pentru întreprinderile care achiziţionează articole cu pondere mare în costul produselor fabricate; când preţurile de pe piaţa au fluctuaţii importante; când sunt necesare materiale în cantitate mare; când calitatea resurselor materiale achiziţionate influenţează într-o măsură apreciabilă costul producţiei.

Organizarea conducerii activităţii de aprovizionare presupune mai multe momente:

a) formularea scopului şi a funcţiilor compartimentului de aprovizionare. În acest sens, agenţii de aprovizionare participa la:

• formularea politicii întreprinderii în domeniul aprovizionării;

• investigarea pentru descoperirea unor materiale noi, care pot contribui la reducerea costului, la îmbunătăţirea calităţii produselor fabricate.

Toţi agenţii specialişti au ca obiectiv studierea condiţiilor specifice activităţii economice din întreprindere, precum şi situaţia pieţelor. Ei colectează informaţii cu privire la sursele de aprovizionare, preţurile practicate pe diferite pieţe şi disponibilităţile care există. Ei participa la stabilirea condiţiilor de desfăşurare a procesului de aprovizionare prin alegerea furnizorilor, lansarea comenzilor, urmărirea realizării acestora, ţinerea evidentei materialelor aprovizionate de întreprindere.

b) elaborarea politicii de aprovizionare practicată în întreprindere în ceea ce priveşte cantitatea de aprovizionat, preţurile, modul de alegere a furnizorilor şi a formelor de aprovizionare de tipul:

• aprovizionare, pe măsură apariţiei nevoilor de consum;

• aprovizionare pe o perioadă determinată;

• aprovizionare anticipată, în funcţie de conjunctura pieţei;

• aprovizionare frecvenţa cu cantităţi mici ( în perioade de mare instabilitate a preţurilor);

• aprovizionare speculativă;

• aprovizionare cu materii prime ( ex: cupru, cositor, bumbac, cafea, zahăr etc.) pentru care exista burse de mărfuri.

c) organizarea propriu-zisă a compartimentului de aprovizionare, stabilirea statutului acestuia, respectiv a poziţiei ocupate de acesta în structura organizatorică a întreprinderii;

d) stabilirea formelor şi metodelor concrete pentru întocmirea documentaţiei specifice, a metodelor de achiziţionare a materialelor necesare producţiei, a metodelor de alegere a furnizorilor, de lansare a comenzilor, de urmărire a livrărilor şi de evidenta a acestora.

Organizarea aprovizionării tehnico-materiale trebuie astfel condusă încât să contribuie la:

-asigurarea completă, complexă şi la timp a unităţii economice cu resursele materiale necesare;

-asigurarea condiţiilor optime de depozitare a resurselor materiale; alimentarea raţionala a–unitatilor consumatoare cu resursele materiale necesare;

-utilizarea raţionala a resurselor materiale, astfel încât să se respecte normele de consum stabilite şi stocurile de producţie determinate.

În practică, pentru îndeplinirea acestor cerinţe ce stau în faţa compartimentului de aprovizionare (programarea aprovizionării, aprovizionarea propriu-zisă şi depozitarea resurselor materiale), conducerea întreprinderii poate adopta organizarea aprovizionării tehnico-materiale după unul dintre următoarele sisteme:

1.sistemul funcţional;

2.sistemul de organizare pe grupe de materiale;

3. sistemul de organizare în funcţie de destinaţia de consum a resurselor materiale;

4. sistemul mixt de organizare a compartimentului de aprovizionare.

Conform sistemul funcţional de organizare a compartimentului de aprovizionare , activităţile sunt grupate funcţional pe următoarele sectoare:

- sectorul de programare;

- sectorul de materiale;

- sectorul depozite de materiale.