Rolul Băncilor Comerciale în Operațiunile de Credit

Sunt persoane juridice organizate ca societăţi comerciale pe acţiuni (legea referitoare la modul de infiinţare şi organizare - legea nr 33/1991 privind activitatea bancară).

Băncile comerciale sunt acele entităţi, organizaţii din sistemul bancar care realizează activitatea operativă, comercială (ţin conturile agenţilor economici) şi emit/creează moneda scripturală sau de cont.

Operaţiunile prestate de băncile comerciale se împart în două categorii:

- operaţiuni de atragere a resurselor – operaţiuni pasive;

- operaţiuni de utilizare a resurselor – operaţiuni active.

Banca comercială poate fi privită ca un intermediar al banilor în domeniul financiar; vinde şi cumpără bani (cumpără prin atragerea depozitelor clienţilor şi vinde prin acordarea de credite).

Băncile sunt importante într-o economie deoarece:

a) creează moneda: băncile creează două categorii de monedă:

- moneda efectivă - numerar: în cadrul căreia se încadrează bancnota şi moneda metalică

- moneda de cont - scripturală

b) sunt intermediari în relaţia economii - investiţii

c) mijloceşte plăţile

Din punct de vedere administrativ-teritorial băncile sunt compuse din:

- centrala băncii;

- sucursale;

- filiale (subordonate sucursalelor);

- agenţii (subordonate filialelor).

Principalele operaţiuni active ale băncilor sunt:

- disponibilul aflat în casierie;

- conturile curente şi depozitele plasate la alte bănci comerciale;

- conturile curente deschise la banca centrală;

- titlurile de trezorerie şi alte titluri deţinute de bancă;

- creditele de diverse categorii;

- creanţele din leasing;

- titlurile de participaţie;

- imobilizările corporale;

- fondul de comerţ;

- imobilizările necorporale;

- alte categorii de active.

Clasificarea băncilor comerciale din punct de vedere al dimensiunii operaţiunilor:

- bănci detailiste - dezvoltă operaţiuni de valori relativ mici, se adresează publicului larg, deservind deopotrivă persoane particulare şi firme mici şi mijlocii, au o largă reţea de sucursale şi filiale la nivel naţional, dezvoltă în principal operaţiuni bancare tradiţionale;

- bănci angrosiste - au structuri teritoriale restrânse, de exemplu câte o sucursală în diferite centre financiare naţionale sau internaţionale, dezvoltă operaţiuni de valori mari, clientela este formată din mari companii sau alte instituţii financiare importante, gama operaţiunilor este foarte diversificată atât în domeniul operaţiunilor bancare tradiţionale şi al activităţii bancare de investiţii financiare, cât şi pe zone geografice de cuprindere – naţional şi internaţional. În dezvoltarea operaţiunilor pe teritoriul naţional folosesc de multe ori reţele de sucursale ale băncilor detailiste. Informatizarea activităţii bancare a diminuat aceste practici, conducând la structuri de organizare a băncilor denumite „bănci fără pereţi”.

Băncile comerciale sunt foarte diversificate, ele putând fi diferenţiate şi după tipul operaţiunilor sau sfera teritorială de cuprindere. De aceea, denumirea de bancă comercială este asociată unui termen care îi defineşte specificul, astfel:

- bănci universale - sunt denumite acele bănci care efectuează toate operaţiunile bancare şi care nu îşi limitează activitatea la anumite sectoare;

- bănci specializate - este denumirea generică pentru a desemna băncile comerciale sau instituţiile de credit care, de regulă, alături de operaţiuni bancare de bază, dezvoltă preponderent operaţiuni bancare de un anumit tip sau într-un anumit domeniu.

Din punct de vedere al specificului operaţiunilor pe care le efectuează şi/sau al domeniului sau sectorului de activitate pe care îl deservesc, denumirile şi grupările diferă de la o ţară la alta, fiind foarte diverse:

- bănci de afaceri - realizează cea mai mare parte a activităţii pe plan intern, atrăgând depozite şi acordând credite pe diferite termene agenţilor economici autohtoni, susţinându-i financiar în activitatea lor;

- bănci de depozit - sunt, în esenţă, asemănătoare băncilor de afaceri, dar terminologia este utilizată în unele ţări în care se face distincţie prin autorizările date de banca centrală între bănci care au dreptul să atragă fonduri sub formă de depozite şi instituţii financiar-bancare care nu au acest drept. În Franţa, băncile comerciale se numesc bănci de depozit. În SUA şi Germania aceste bănci se ocupă şi de emisiunea şi plasarea hârtiilor de valoare, acordarea de credite pe gaj de hârtii de valoare societăţilor financiare etc. După anii `60, băncile de depozit au început să acorde o atenţie deosebită creditării activităţii de comerţ exterior şi operaţiunilor valutare, înfiinţând în acest scop, sucursale şi agenţii în străinătate;