Studiu Oportunității privind Lansarea unui Săptămânal în Arad

1. INTRODUCERE ÎN MARKETING

Viaţa omului ca şi altor vieţuitoare, se bazeazã pe un schimb continuu între organism şi mediul lui de existenţã. Schimbul între om şi mediu urmãreşte refacere unor dezechilibre fie materiale, rezultate din metabolism, fie spirituale apãrute ca urmare a unui dinamism dintre aspiraţii şi împliniri. Oricum, schimbul la care participã omul ca individ, are un cadru specific social şi se integreazã ca element a unui sistem. În sistemul social omenesc se disting douã momente importante, unul este reprezentat de consum care determinã dezechilibrul şi altul de producţie sau de obţinerea mijloacelor pentru refacerea echilibrului., mijloace care într-o societate avansatã au pondere mai redusã în privinţa componenţei lor materiale, dezechilibrele de naturã spiritualã, de afirmare a personalitãţii fiind mai numeroase. Într-o existenţã primitivã acelaş individ produce şi consumã, consumul fiind pe mãsura îndemânãrii şi a resurselor iar rezultatul activitãţii productive fiind diferit de la un produs la altul.

Spiritul inventiv al omului a determinat specializarea producãtorilor dupã aptitudinile fiecãruia asigurând pentru colectivitate o eficienţã tot mai mare şi generând astfel cauzele primordiale ale progresului. Consecinţele specializãrii sau diviziunii muncii au determinat autonomia producãtorilor, proprietatea privatã şi de aici necesitatea schimbului.

Comerţul, ca mijloc de a asigura consumul, s-a dezvoltat în condiţiile unei oferte insuficiente sau a existenţei unui aparat productiv incapabil sã satisfacã cereri la preţuri accesibile pentru mase largi de consumatori. Baza activitãţii de comerţ a constituit-o produsul, care odatã realizat sau procurat (aur, minereuri, pietre preţioase) se cautã un plasament cât mai favorabil (cerere mare la ofertã redusã, adicã valoare marginalã mare). Acest gen de comerţ este comerţul clasic în care se apreciazã şi este moralã orice relaţie care este acceptatã conştient de cumpãrãtor.

În relaţiile economice destoinicia negocierilor era apreciatã prin prisma reuşitei vânzãtorului. Formulãrile: "un vânzãtor bun vinde orice marfã" sau ”cine nu deschide ochii, deschide punga" constituiau îndemnuri pentru un comerţ specific care pornea de la interesele producãtorului. Un astfel de comerţ nu a mai putut fi menţinut dupã trecerea la marea producţie industrialã, producţia de mare serie şi la costuri reduse. Secolul XX şi mai ales industria modernã americanã impun alte relaţii între producţie şi consum, relaţii în care oferta creşte şi optimismul începe sã câştige teren în lumea economiştilor. Neadaptarea relaţiilor economice la cerere, inerţia producţiei a dus la falimentul comerţului clasic şi înlocuirea relaţiilor de schimb cu un gen nou de relaţii care se întind şi în afara cererii şi ofertei existente la un moment dat pe piaţã cuprinzând faze în aval şi în amonte de actul vânzãrii şi nasc o nouã concepţie activã, marketingul.

Într-o economie dominatã de un aparat productiv în continuã dezvoltare, cu o populaţie care trece la o civilizaţie de masã şi la egalitatea şi libertatea individualã, noile relaţii economice care se impun vizeazã previzionarea cererii şi a producţiei corespunzãtoare precum şi mulţimea consumatorilor pentru a naşte noi cereri. În prima jumãtate de secol se contureazã direcţionãrile marketingului care va da naştere unui nou gen de comerţ în care rolul vânzãtorului scade şi creşte aportul altor funcţii de informare, prezentare, autoalegere şi servicii postvânzare, impunându-se comerţul cerut de marketing.

Cercetãtorii şi economiştii de prestigiu din S.U.A. şi-au adus contribuţii însemnate cum ar fi Philip Kotler, W.J. Stanton, E. Kelley, A. Denner, care atenţioneazã asupra direcţiilor de acţiune în spiritul marketingului, adicã asupra orientãrii producţiei dupã cerere şi a finalitãţii acesteia, adicã, satisfacerea consumatorilor dar şi obţinerea de profit.

În Franţa în anii 1971-1973 o prestigioasã comisie în care un loc important a avut Ministerul Economiei şi Finanţelor au explicat conţinutul termenului francez pentru marketing (marcatique): "ansamblul de acţiuni care, într-o economie de piaţã, au ca obiectiv sã prevadã, sã constate, şi dacã este cazul sa stimuleze, sã suscite sau sã revigoreze trebuinţele consumatorilor la toate categoriile de produse sau servicii şi sã realizeze adaptarea continuã a aparatului productiv şi a aparatului comercial al unei întreprinderi la trebuinţele astfel determinate" se poate adãuga, în vederea obţinerii profitului.

Viziunea de marketing se referã la un anumit mod de a accepta relaţiile între întreprinzãtori şi piaţã, adicã faţã de rezultatele întreprinderilor care în final trebuie sã fie favorabile, adicã, sã se înregistreze profit, care poate fi însuşit numai ca urmare a desfacerii produselor pe piaţã şi realizarea veniturilor, care pot fi maxime şi fãrã riscuri exagerate dacã se porneşte de la cunoaşterea trebuinţelor şi nivelul cererii pentru satisfacerea lor. Întreaga atitudine managerialã trebuie orientatã ţinând cont mai întâi de aspectele exterioare întreprinderii, adicã de cerere şi de concurenţã care vizeazã realizarea aceloraşi oferte. Primordialitatea cererii ca element esenţial în activitatea întreprinderii determinã un prim aspect al conceptului de marketing. Al doilea aspect reieşind din necesitatea obţinerii profitului, care poate fi maximalizat într-o anumitã conjuncturã pe o anumitã piaţã sau segment al ei şi care constã din adaptarea continuã a ofertei la cerere prin intermediul preţului. Conceptul de marketing este o stare de spirit care promovatã, conştientizeazã atitudinea managerialã de a exista în permanentã preocupare pentru performanţa maximã ce se poate obţine cu resursele întreprinderii. Conceptul de marketing nu poate fi conceput în afara pieţei, în afara cererii şi a ofertei prin intermediul preţului, deci priveşte un concept care se manifestã la participanţii pe piaţã, şi numai în mãsura în care la nivelul macro-economic, economia naţionalã se integreazã circuitului mondial, poate fi vorba de macromarketing. Marketingul animã integrarea unei celule economice (microeconomicã) în mediul sãu de afirmare.

Acţiunile de marketing cuprind o altã laturã a marketingului fãrã de care aceasta nu ar avea sens. Marketingul presupune cunoaşterea realã şi concretã a elementelor pieţei şi concurenţei ca şi a altor factori care permit sau inhibã un mecanism de piaţã şi faţã de care se va manifesta într-un anumit mod de incitare a trebuinţelor , de stimulare a cererii, de intimidare a concurenţei, de retragere strategicã de pe piaţã, etc. Întreprinderea trebuie sã devinã, în mediul sãu de existenţã, o componentã activã a cãrei manifestare este multiplã prin produse dar şi prin alte acţiuni prin care-şi face cunoscutã prezenţa (publicitate, sponsorizar, mecenat, etc.).

Tehnici de marketing reprezintã o altã componentã necesarã, care întregeşte esenţa şi conţinutul marketingului, deoarece dispunând numai de mijloace specifice sau împrumutate din domeniul altor ştiinţe, fenomenele de piaţã pot fi cunoscute şi abordate în sens favorabil pentru a permite realizarea finalitãţilor întreprinderii, satisfacerea cererii care sã determine creşterea profitului. Tehnicile de marketing cuprind mijloace de cercetare şi evaluare a cererii prin interviu, chestionare, testarea produselor, mãsurarea şi aprecierea evoluţiei vânzãrilor, studierea comportamentului consumatorilor pe zone, arii de piaţã, pe segmente de consumatori., etc.