Influența mass-media

A. ARGUMENT

Relatia dintre politica si mass-media s-a consolidat prin influenta dinamicilor de globalizare si a evoluat diversigicandu-se in sec.21.

Toţi comunicatorii politici încearcă să aibă acces la mass-media, fie prin mijloace legislative, fie prin înţelegerea adecvată a mijloacelor de funcţionare a mass-media, suficientă pentru transmiterea unui mesaj. Mijloacele de comunicare nu relatează într-o manieră neutră şi imparţială ceea ce se petrece în arena politică din jurul lor, avem de-a face cu o încărcătură importantă de judecăţi de valoare, subiectivism şi părtinire.

Cu totii suntem beneficiari ai produselor mass-media,fie ca sunt ele scrise,orale sau vizuale si aceasta pentru ca suntem in era informatiilor sau razboiul informational,asa cum se afirma deseori.

Mijloacele mass-media transmit fluxul de informaţii în mod bidirecţionat, atât de la actorii politici câtre cetăţeni, cât şi de la aceştia din urmă către sfera politică. Atunci când fac publice rezultatele obţinute în urma unor sodaje de opinie, mass-media pot pretinde că reprezintă „opinia publică”, complex de preferinţe exprimate de un număr semnificativ de persoane cu privire la o problemă de importanţă generală.

Mass-media poate influenta alegerile prezidentiale atat in mod pozitiv cat si in mod negativ, folosind anumite metode, cea mai importanta fiind manipularea.

In Romania manipularea este utilizata frecvent in procesul politic,fiind stimulata de precaritatea mijloacelor de control democratic asupra guvernantilor,a clasei politice,in general, si de patrunderea unor tehnici de comunicare specifice comunicarii de masa.

Partidele Politice au recurs la manipularea de masa prin folosirea intensiva in comunicarea politica a tehnicilor de publicitate comerciala pentru promovarea sau distrugerea unor politicieni.

Prin manipulare, decizia este transferata din zona rationalitatii de tip comparativ in cea a emotionalitatii si subiectivitatii absolute.Perioada relativ scurta a campaniei face ca politicienii sa se lanseze intr-un complex de strategii interdependente care au ca unic scop

Castigarea cu orice pret a cat mai multor voturi, creand alegatorului impresia ca el este acela care ajunge la decizie fara a fi influentat prin manevre dolozive.

Alegatorii nu au relatii personale cu liderii politici,dar reactioneaza la anumite simboluri, care transmit succint o informatie despre ei.Prin urmare,nu este deloc intamplator faptul ca, de cele mai multe ori,partidele politice aplica in timpul competitiilor electorale strategia personalizarii.Alegatorul voteaza, astfel, persoana inzestrata cu anumite calitati,cum ar fi experienta, putere de influenta, perseverenta, abilitati intelectuale,severitate, etc.Astfel in mentalul maselor se proiecteaza o imagine ideala, dupa care se ’racordeaza’ candidatul.

Toate eforturile unui creator de imagine se concentreaza asupra efectelor pe care acesta incearca sa le produca in procesul de comunicare.Evident, este vorba despre ’urmarile voite’ la receptarea mesajului, despre efectul comunicarii.

Unele efecte sunt legate in special de capacitatile fizice ale unui consumator de media, iar in alte situatii este vorba de timpul in care un anumit efect persista.Astfel efectul mass-media reprezinta toate modificarile la nivel individual sau social pe care le produc mass-media prin tipul lor de mesaje.

Prin folosirea intensivă a formelor de comunicare manipulatorii s-a ajuns la excluderea – chiar dacă numai parţială – a cetăţeanului de la actul real de decizie politică. De aceea, manipularea este responsabilă pentru blocarea accesului cetăţenilor în domeniul politicii, pentru cinismul, dezangajarea şi apatia populaţiei, iar în ultimă instanţă pentru criza democraţiei.

In anii ’70 , o cercetatoare germana, Noelle Neumann, a elaborat teoria spiralei tacerii.Ea a plecat de la faptul ca influenta mediatica este foarte greu de dovedit, pentru ca opinia publica obliga individul sa se retina, sa nu-si dezvaluie optiunile proprii.In viziunea cercetatoarei, individul are un astfel de comportament pentru ca el considera mai importante opiniile majoritatii. Fundamentul teoriei cercetatoarei germane este faptl ca ea considera televiziunea un canal de comunicare care nu permite selectia individuala: oamenii se uita la televizor fara sa se intrebe ce imagini vad. Ea considera ca mecanismul individului de autoaparare, selectivitatea lui actioneaza foarte slab in cazul in care acesta urmareste o emisiune tv. Nu de putine ori ati auzit explcatia: este adevarat pentru ca am vazut la televizor. La nivelul psihologiei individuale este foarte greu sa pui la indoiala ceea ce ai vazut cu proprii ochi, motiv pentru care manipularea prin televiziune are cel mai puternic impact.

Transparenta, informarea si intelegerea scenei politice sunt piese esentiale ale democratiei participative, iar mass-media romaneasca esueaza lamentabil in indeplinirea acestui rol. De asemenea se remarca in Romania o tendinta de adunare a clasei politice sub o singura umbrela in care „toti sunt la fel” .Acest lucru este ingrijorator pentru ca atunci cand toti par la fel cei corupti si slab pregatiti sunt la fel de buni ca oricare altii, ducand la alegeri bazate pe alte criterii decat competenta si corectitudine.

În 1962, Daniel Boorstin a folosit conceptul de „pseudoeveniment” ca reacţie faţă de tendinţa mediilor informative şi jurnalistice, de a relata „evenimente” neautentice, „nereale”. Pentru mass-media, o sursă importantă de pseudoevenimente a constituito procesul politic – interviurile cu lideri ai guvernelor, scurgeri de informaţii şi conferinţe de presă - furnizând materiale ce pot fi relatate şi care sunt preluate de ziare şi emisiunii tv. Potrivit lui Boorstin, sec. XX a asistat la dezvoltarea unei relaţii de interdependenţă şi avantaj reciproc între politician şi profesionistul mass-media, astfel încât unul se străduieşte să satisfacă pofta de ştiri a celuilalt în timp ce sunt exploatate la maximum ocazile favorabile de expunere publică.

Actorii politici şi mass-media au ajuns să depindă unii de alţii, politica nu mai este numai o artă a persuasiunii, ci şi una a spectacolului, în care factori ca stil, prezentare.

Temele comunicării politice sunt tratate ca teme reprezentative pentru interesul public. În mod similar se prezintă şi argumentele comunicării politice întemeiate pe reprezentări, simboluri, valori şi practici. Acestea alcătuiesc „gândirea convenţională” sau spaţiul „normalităţii” colective existente la un moment dat.